N-au trecut nici doi ani şi Liz Taylor se duce după prietenul său cel mai bun.
Să ne-o amintim în rolurile sale cele mai bune - Martha din "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", Maggie Pollitt din "Pisica pe acoperişul fierbinte" şi chiar Cleopatra din filmul omonim. Şi nu numai.
Să ne amintim de bunătatea sa, de generozitatea, de umorul, inteligenţa şi, mai ales, de talentul de care făcea risipă la tot pasul.
Mie îmi va rămâne în minte şi cum stătea în faţa uşii lui Michael Jackson, la Crăciunul din 1993, încercând să-l trezească cu o voce tip Miss Piggy de un haz copleşitor. Şi, desigur, să ne-o amintim aşa cum o vedea Michael în cântecul mai-sus postat. Ca-n bancul acela vechi, dar acum nu mai e de glumă: ei sunt doi, sunt împreună, iar noi suntem singuri.
