Sheryl Crow a făcut parte din corul de acompaniament al Turneului Bad (1987-1989). Aproape că nu există cântec filmat din turneul respectiv unde să nu apară şi corista care, altfel, a avut câte două (chiar trei) momente de glorie la fiecare concert în parte: la cântecul plasat deasupra, "I Just Can't Stop Lovin' You" şi la final, când Michael Jackson anunţă echipa (al treilea - la "piesa "The Way You Make Me Feel", chiar dacă nu cântă solo, iar la backing nu prea mai ajunge).Filmarea de deasupra surprinde câteva momente din repetiţiile pentru concertele turneului Bad - repetiţii în care este inclusă, evident, şi Shery Crow.
Cu toate că mult mai multă lume o ştie pe Sheryl Crow din perioada în care a fost prietena şi apoi logodnica lui Lance Armstrong (şi mă bazez pe audienţa uriaşă a Turului Franţei, cu mult mai mare, cred cu hotărâre, decât numărul de fani ai artistei), cariera ei solo a început cu adevărat abia în 1993. Adică la patru ani după terminarea turneului în care Michael Jackson i-a oferit, practic, o rampă de lansare dar de care, se vede treaba, Crow n-a profitat. De ce anume, puţin ne pasă, dar trebuie să spunem că Jackson a avut mână bună când a ales-o să facă parte din echipa sa: Sheryl Crow a ajuns vedetă (oricum, mult mai cunoscută decât Tatiana Thumbtzen sau chiar Siedah Garrett).
Deasupra este un interviu pe care Sheryl Crow l-a acordat australiencei Kerri-Anne Kennerly, realizatoarea emisiunii The Midday Show, la 5 mai 1997. În cursul acestui interviu, cântăreaţa vorbeşte şi despre Michael Jackson (de la minutul 5 şi 10" până la 7'22"). Destul de miserupistă, probabil că n-a fost în stare să depăşească prea elegant momentele de dizgraţie în care se afla Michael Jackson la timpul respectiv - totuşi recunoaşte (cu juma' de gură) că a fost o experienţă deosebită (interesantă este precizarea că n-a prea avut conversaţii cu Jackson vreme de 18 luni, cât a durat turneul...)
Deasupra este un interviu pe care Sheryl Crow l-a acordat australiencei Kerri-Anne Kennerly, realizatoarea emisiunii The Midday Show, la 5 mai 1997. În cursul acestui interviu, cântăreaţa vorbeşte şi despre Michael Jackson (de la minutul 5 şi 10" până la 7'22"). Destul de miserupistă, probabil că n-a fost în stare să depăşească prea elegant momentele de dizgraţie în care se afla Michael Jackson la timpul respectiv - totuşi recunoaşte (cu juma' de gură) că a fost o experienţă deosebită (interesantă este precizarea că n-a prea avut conversaţii cu Jackson vreme de 18 luni, cât a durat turneul...)
Iată şi o filmare rară - proastă, dar cu valoare de document - în care Sheryl Crow încearcă şi postura de dansatoare (mă rog, cât poate) - în "The Way You Make Me Feel".
După dispariţia lui Michael Jackson, Sheryl Crow şi-a amintit de colaborarea cu acesta - eu am descoperit două astfel de momente, cum este fragmentul din emisiunea lui Anderson Cooper (CNN) şi un scurt articol apărut în Time, unde evocă poantele pe care le făcea Michael Jackson dar şi cât de emoţionantă era interpretarea lui a piesei "Human Nature":
I have so many memories of him pranking me onstage. Our quick-change tents shared a side, and as we were rushing to change our wardrobe in between songs, invariably, a grape or a carrot would come rocketing over the top at me. I could always hear him giggling through the wall. He rented out amusement parks a lot. I remember riding a swinging-pirate-ship ride with him somewhere in Germany, and because we were the only ones on the ride, he wouldn't let the operator stop the ride, as I got sicker and sicker. He thought it was hilarious!
When we were in Tokyo, I got a call from him at night inviting me to come to his hotel, where we watched Amos 'n' Andy shows. He laughed and threw popcorn the whole time. My most beloved memory, however, was watching him perform "Human Nature" every night from the side of the stage. There was something so genuinely vulnerable in his voice on that song, and watching the freedom with which he danced, doing the moves he invented only made me more keenly aware of the greatness I was blessed to be witnessing.
I have so many memories of him pranking me onstage. Our quick-change tents shared a side, and as we were rushing to change our wardrobe in between songs, invariably, a grape or a carrot would come rocketing over the top at me. I could always hear him giggling through the wall. He rented out amusement parks a lot. I remember riding a swinging-pirate-ship ride with him somewhere in Germany, and because we were the only ones on the ride, he wouldn't let the operator stop the ride, as I got sicker and sicker. He thought it was hilarious!
When we were in Tokyo, I got a call from him at night inviting me to come to his hotel, where we watched Amos 'n' Andy shows. He laughed and threw popcorn the whole time. My most beloved memory, however, was watching him perform "Human Nature" every night from the side of the stage. There was something so genuinely vulnerable in his voice on that song, and watching the freedom with which he danced, doing the moves he invented only made me more keenly aware of the greatness I was blessed to be witnessing.Iată şi interpretarea invocată, spre convingere... (este concertul de la Yokohama, unul dintre cele care au avut parte de filmări de calitate ceva mai bună).
În fine - filmarea de deasupra surprinde, la final, momentul când Michael Jackson o anunţă pe Sheryl Crow - prima din echipă căreia-i face această favoare. De aceea e cu atât mai neplăcută senzaţia de nesimţire a acesteia când vorbeşte, în 1997, despre Jackson.
