Nu ştiu când are timp să ţină atâtea conferinţe (ce e deasupra este de la un seminar ţinut în 1993 la Seattle). Ba scrie şi cărţi... sau dă interviuri. De pildă, într-o conferinţă ţinută la 12 octombrie 1984, Bruce Swedien povesteşte, în legătură cu înregistrările pentru albumul "Off The Wall", cum a inventat el aşa-numitul "Acusonic Recording Process":
Atunci când Quincy Jones, Michael şi cu mine tocmai înregistram albumul "Off The Wall", voiam să inventăm un cuvânt care să reprezinte cel mai bine ideea tehnicii mele de înregistrare cu ajutorul mai multor magnetofoane multitrack. Aşa că am născocit formula "The Acusonic Recording Process". Spre marea mea surpriză, sunt adesea întrebat ce înseamnă.
De fapt, studiourile de înregistrări sau companiile mi-au oferit adeseori sume exorbitante de bani în speranţa că le voi vinde acest "Acusonic Recording Process", socotind că ar fi o "cutie neagră" în care sunetul înregistrat poate fi mixat.
Îmi aduc aminte de o situaţie delicată, întâmplată acum câţiva ani, când am primit la studio un telefon de la cineva, care zicea că e din partea secretarului cuiva, spunând că echipa de fotografi a nu ştiu cărei reviste străine, o revistă foarte importantă şi respectată, se afla într-un avion al unei ţări străine în drum spre mine pentru că vor să facă nişte fotografii cu maşinăria mea, "Acusonic Recording Process"! Nu-mi amintesc prea bine ce-am făcut, dar ştiu că le-am spus fotografilor, mormăind [ca să par mai convingător], ceva în legătură cu maşina care era indisponibilă, fiind la reparat pe o durată nedeterminată, drept pentru care trebuie să anulăm şedinţa foto! În timpul ultimei mele conferinţe din Japonia şi din Europa, a trebuit să mărturisesc, în sfârşit, ce este, de fapt, "Acusonic Recording Process"!
Atunci când Quincy, Michael şi cu mine am născocit cuvântul ăsta, Acousonic, nici prin cap nu ne trecea ce interes deosebit va stârni...
Atunci când Quincy Jones, Michael şi cu mine tocmai înregistram albumul "Off The Wall", voiam să inventăm un cuvânt care să reprezinte cel mai bine ideea tehnicii mele de înregistrare cu ajutorul mai multor magnetofoane multitrack. Aşa că am născocit formula "The Acusonic Recording Process". Spre marea mea surpriză, sunt adesea întrebat ce înseamnă.De fapt, studiourile de înregistrări sau companiile mi-au oferit adeseori sume exorbitante de bani în speranţa că le voi vinde acest "Acusonic Recording Process", socotind că ar fi o "cutie neagră" în care sunetul înregistrat poate fi mixat.
Îmi aduc aminte de o situaţie delicată, întâmplată acum câţiva ani, când am primit la studio un telefon de la cineva, care zicea că e din partea secretarului cuiva, spunând că echipa de fotografi a nu ştiu cărei reviste străine, o revistă foarte importantă şi respectată, se afla într-un avion al unei ţări străine în drum spre mine pentru că vor să facă nişte fotografii cu maşinăria mea, "Acusonic Recording Process"! Nu-mi amintesc prea bine ce-am făcut, dar ştiu că le-am spus fotografilor, mormăind [ca să par mai convingător], ceva în legătură cu maşina care era indisponibilă, fiind la reparat pe o durată nedeterminată, drept pentru care trebuie să anulăm şedinţa foto! În timpul ultimei mele conferinţe din Japonia şi din Europa, a trebuit să mărturisesc, în sfârşit, ce este, de fapt, "Acusonic Recording Process"!Atunci când Quincy, Michael şi cu mine am născocit cuvântul ăsta, Acousonic, nici prin cap nu ne trecea ce interes deosebit va stârni...
Ce este, de fapt, "Acusonic Recording Process"?
Era în anul 1977. Quincy m-a sunat într-o noapte şi m-a întrebat: "Vrei să mergi la New York să faci o comedie muzicală?". I-am răspuns:" Bineînţeles!" Aşa că am plecat împreună să lucrăm pentru filmul "The Wiz", pentru Universal Pictures. În timp ce munceam la "The Wiz", l-am întâlnit pe puştiul de 18 ani numit Michael Jackson. (Michael interpreta rolul Sperietoarei în filmul "The Wiz").
Din acea vreme am început să folosesc serios, concomitent, câte două sau mai multe magnetofoane cu mai multe piste, pentru a atinge parametrii de producţie de care Quincy şi cu mine eram interesaţi.
Din acea vreme am început să folosesc serios, concomitent, câte două sau mai multe magnetofoane cu mai multe piste, pentru a atinge parametrii de producţie de care Quincy şi cu mine eram interesaţi.
În timpul înregistrărilor muzicii pentru "The Wiz" am pus la punct sistemul de bază pentru organizarea pistelor, cu înregistrări principale şi înregistrări secundare, sistem pe care-l folosesc şi azi. L-am numit "Multi-Track Multiplexing". Este conceptul de bază care a conturat formula "Acusonic Recording Process".
"Acusonic Recording Process" este, în realitate, doar un nume pe care Quincy şi cu mine l-am găsit pentru a descrie tehnica mea de înregistrare cu magnetofoane multitrack.
"Acusonic" este de fapt o combinaţie dintre cuvintele "Accurate" şi "Sonic". Am vrut prin aceasta să exprim exactitatea adevăratului sunet stereo, prin "Accurate", iar "Sonic" se referă la sunetul pe care vrem să-l caracterizăm.
Mai exact, numele de "Acusonic Recording Process" descrie modul meu de lucru cu magnetofoanele multitrack digitale şi analogice dar şi cu aşa-numitul time-code SMPTE pentru a genera, virtual, un număr nelimitat de piste de înregistrare. Iniţial, am conceput acest sistem special pentru proiectele pe care Quincy şi cu mine le aveam împreună.
Mai exact, numele de "Acusonic Recording Process" descrie modul meu de lucru cu magnetofoanele multitrack digitale şi analogice dar şi cu aşa-numitul time-code SMPTE pentru a genera, virtual, un număr nelimitat de piste de înregistrare. Iniţial, am conceput acest sistem special pentru proiectele pe care Quincy şi cu mine le aveam împreună.
Cred că aspectul cel mai important al acestei tehnici şi al metodei mele de implementare este că pot utiliza perechi de piste - câte vreau - pentru înregistrarea adevăratului sunet stereo şi apoi să le pot păstra în perechi discrete până la mixajul final. Metoda aceasta îmi permite, de asemenea, atunci când utilizez înregistrarea analogică, să derulez înregistrarea principală doar de câteva ori la începutul proiectului şi să o păstrez astfel până la mixajul final. Aspectul acesta păstrează multe răspunsuri tranzitorii ale înregistrării principale, fără să scadă răspunsurile fragile datorate utilizărilor repetate din timpul operaţiunilor de overdubbing şi sweetening.
Adesea mixez formate de înregistrări cu ajutorul sistemului meu de înregistrare cu mai multe magnetofoane multitrack. Acum, desigur, folosesc din plin aparatură digitală de înregistrare, alături de magnetofoanele analogice. Cred că ceea ce face înregistrarea de bază digitală, o face bine. De îndată ce caracteristicile sunetului îmi convin, utilizez un dispozitiv digital de înregistrare ca să-l conserv. Ca modalitate de stocare, înregistrarea digitală este inegalabilă.Atunci când lucrez în format analog, fac mai multe exemplare din ceea ce eu numesc "Înregistrări de Lucru", utilizând pista principală SMPTE şi pe care o reconstitui prin intermediul unui restaurator de cod în aşa fel încât time-code-ul să fie la aceeaşi calitate ca la început. Atunci mixez pistele ritmice şi fac un mixaj în semnal stereo pe înregistrările de lucru utilizând un minimum de piste posibil.
În mare, fac un mix stereo al basului, al bateriei şi al percuţiilor pe o pereche de piste. După care fac un mix stereo al clapelor şi al chitarelor pe o altă pereche de piste. Dacă există vreo urmă de pistă vocală, transfer o copie a acesteia printre înregistrările de lucru.
Utilizarea în felul acesta al tehnicii despre care vorbesc îmi oferă un număr nelimitat de piste pe care să lucrez. La început nu era evident, dar a devenit clar pentru mine că, ajutat de tehnica aceasta, pot face mult mai mult decât să obţin pur şi simplu nişte piste pentru suprapunerea unor sunete.
Avantajul cel mai important este, fără îndoială, acela că pot înregistra mult mai multe sunete stereo veritabile, folosind perechi de piste, în loc de piste simple mono, singulare. Pistele acestea cu sunet stereo pot fi conservate în perechi discrete până la mixajul final.
Utilizarea în felul acesta al tehnicii despre care vorbesc îmi oferă un număr nelimitat de piste pe care să lucrez. La început nu era evident, dar a devenit clar pentru mine că, ajutat de tehnica aceasta, pot face mult mai mult decât să obţin pur şi simplu nişte piste pentru suprapunerea unor sunete.
Avantajul cel mai important este, fără îndoială, acela că pot înregistra mult mai multe sunete stereo veritabile, folosind perechi de piste, în loc de piste simple mono, singulare. Pistele acestea cu sunet stereo pot fi conservate în perechi discrete până la mixajul final.
(fragment din conferinţa susţinută la Academia Naţională de Arte şi de Ştiinţe ale Înregistrării din Los Angeles, 12 octombrie 1984)
sursa: analysejackson.free.fr
- va urma -
