E luni, deci...

Wanna Be Startin' Somethin'

[Chorus]
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)

[1st Verse]
I Took My Baby To The Doctor
With A Fever, But Nothing He Found
By The Time This Hit The Street
They Said She Had A Breakdown
Someone's Always Tryin' To Start My Baby Cryin'
Talkin', Squealin', Lyin'
Sayin' You Just Wanna Be Startin' Somethin'

[Chorus]
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)

[2nd Verse]
You Love To Pretend That You're Good
When You're Always Up To No Good
You Really Can't Make Him Hate Her
So Your Tongue Became A Razor
Someone's Always Tryin' To Keep My Baby Cryin'
Treacherous, Cunnin', Declinin'
You Got My Baby Cryin'

[Chorus]
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)
You're A Vegetable, You're A Vegetable
Still They Hate You, You're A Vegetable
You're Just A Buffet, You're A Vegetable
They Eat Off Of You, You're A Vegetable

[3rd Verse]
Billie Jean Is Always Talkin'
When Nobody Else Is Talkin'
Tellin' Lies And Rubbin' Shoulders
So They Called Her Mouth A Motor
Someone's Always Tryin' To Start My Baby Cryin'
Talkin', Squealin', Spyin'
Sayin' You Just Wanna Be Startin' Somethin'

[Chorus]
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)
You're A Vegetable, You're A Vegetable
Still They Hate You, You're A Vegetable
You're Just A Buffet, You're A Vegetable
They Eat Off Of You, You're A Vegetable

[Ad-Lib]
If You Cant Feed Your Baby (Yeah, Yeah)
Then Don't Have A Baby (Yeah, Yeah)
And Don't Think Maybe (Yeah, Yeah)
If You Can't Feed Your Baby (Yeah, Yeah)
You'll Be Always Tryin'
To Stop That Child From Cryin'
Hustlin', Stealin', Lyin'
Now Baby's Slowly Dyin'

[Chorus]
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
I Said You Wanna Be Startin' Somethin'
You Got To Be Startin' Somethin'
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)
It's Too High To Get Over (Yeah, Yeah)
Too Low To Get Under (Yeah, Yeah)
You're Stuck In The Middle (Yeah, Yeah)
And The Pain Is Thunder (Yeah, Yeah)

[Ad-Lib]
Lift Your Head Up High
And Scream Out To The World
I Know I Am Someone
And Let The Truth Unfurl
No One Can Hurt You Now
Because You Know What's True
Yes, I Believe In Me
So You Believe In You
Help Me Sing It, Ma Ma Se,
Ma Ma Sa, Ma Ma Coo Sa
Ma Ma Se, Ma Ma Sa,
Ma Ma Coo Sa
[Repeat/Fade-Out]
sursa: www.azlyrics.com

Program de week-end

Vezi mai multe video din Muzica

1984 - secvenţe (Victory Tour)

Deschiderea concertului:


Lista pieselor / Victory Tour:
Wanna Be Startin' Somethin'
Things I Do For You
Off The Wall
Human Nature
Heartbreak Hotel
She's Out Of My Life
Let's Get Serious
You Like Me Don't You
Tell Me I'm Not Dreamin'
Jackson 5 Medley
Rock With You
Lovely One
Working Day And Night
Beat It (ft. Van Halen!!)
Billie Jean
Shake Your Body (Down To The Ground)

Newsweek:
The Hype, the Hysteria
Review of the Opening Night of The Victory Tour
July 16, 1984

After months of anticipation, Michael Jackson's troubled and controversial tour has finally kicked off in Kansas City and the enigmatic star is living up to his reputation as the reluctant Pied Piper of pop.

It was Michael Jackson's kind of crowd - mothers with toddlers, teenagers with parents, blacks and whites together, low-key, sober and friendly. They had paid dearly for tickets and now here they were, filing quietly into Kansas City's Arrowhead Stadium last Friday night for the debut of the most widely touted and hotly debated tour of the recent year - Michael Jackson's "Victory" tour, his last with his brothers, the Jacksons.
As the sun set and the lights dimmed, excitement mounted. When the Jacksons finally appeared, rising on a waffle grid of blinding lights, Michael bestowed a benediction with a job of his trademark sequined glove, and the crowd of 45'000 roared its appreciation. Racing at full throttle, the band launched into "Wanna Be Startin' Somethin'?" - and Michael leaped into nearly two hours of the griddy showmanship that has made him perhaps the most popular musician in the world today.

After months of confusion, controversy and sporadic outbursts of popular histeria, often fanned by frenzied media coverage, the Jackson's tour - billed as the most lucrative rock and roll roadshow ever mounted - was officially under way. The tour is currently scheduled to visit some 13 cities, with a few more sites yet to be announced. Most of the dates - perhaps nearly 50 in all - will be in large outdoor arenas like Arrowhead. The tour is expected to gross around $ 50 million - though estimates vary wildly - perhaps edging records set by the Beatles, Rolling Stones and Who.

"Even my mom talks about the concert," laughs Bob Case of Seattle radio station KUBE. "This is going to be THE event of the next 10 years. It's like the Super Bowl - you don't care about who's playing, you just want to see it."

In many cities, the Jacksons concert will climax months of feverish anticipation - and, in some cases, increasingly vocal complaints. Everyone had assumed that the tour would present complicated logistical and security problems - particularly since most preparations had been marred by byzantine, behind-the-scenes tourmoil. Before last Thursday, when Michael announced new ticketing plans and the donation of his profits to charity, reports of greed and incompetence had outraged some fans and perhaps contributed to sluggish ticket sales in Dallas. But other fans loyally demonstrated their enthusiasm.

In Kansas City, the hoopla began in June. When newspapers containing the first official ticket order forms rolled off the presses in early hours of June 19, fans were lined up to buy them.

"It's rediculous!" said disc jockey Roy Leonard, who has been following the Jackson craze for the Chicago radio station WGN: "People were stealing papers off other people's front lawns."
As every newspaper thief soon learned, Michael's show was no easy market. Anxious fans were instructed to mail a money order [four tickets for $ 120.--], with no guarantee of a specific date, a good seat - or even any tickets at all. Despite the stiff price and chancey prospects [tickets were to be randomly distributed], customers in Kansas City jammed into post offices to buy money orders - 15'000 in one day.

Elsewhere in the country, civic leaders and local media petitioned Michael to make their city one of his stops. In staid Boston, the local tabloid sponsored a coupon drive that garnered over 30'000 signatures, and a radio station organized a rally of 5'000 fans, who milled about on Boston Common beneath an outsize billboard of Michael - a 25-year-old Wizard of Funk looking uncomfortably like Big Brother.

In Jackson's native Gary, Ind., some 30'000 citizens petitioned Michael, at the behest of Mayor Richard Hatcher, to come home - at least for a ceremony. Even the president got into the act: when Jackson visited the White House last May, Ronald Reagan personally urged him to perform in Washington. Not to be outdone, presidential candidate Jesse Jackson made a point of meeting him last Saturday in Kansas City.

Such is the magic of America's newest Pied Piper of pop. The most explosive phenomenon since the Beatles, he defies easy categorization. Like James Brown, he's the pre-eminent black pop musician of his era, a master of soulful singing and impassioned stagecraft, able to dance with a furious precision that is innovative yet steeped in black tradition. Like the early Beatles, he's a master of upbeat musical confections, sometimes created in collaboration with the most popular ex-Beatle of all, Paul McCartney. Like Pat Boone, the prototype of rock teen idols, he's cute, wholesome and pious. He's a virtuoso of the modern recording studio; but like Fred Astaire and Frank Sinatra, he aspires to be an old-fashioned entertainer.

He's a stunning live perfomer, but also a notorious recluse with an otherworldly mystique - imagine Howard Hughes and E.T. rolled into one. Like Judy Garland or Johnny Ray, his appeal is freakish - he's utterly unlike you and me, with a streak of wildfire that unpredictably lights his eyes.

In Kansas City, first stop on the tour that goes to Texas Stadium outside Dallas [July 13-15], the Gator Bowl in Jacksonville, Fla. [Aug. 2-5], and Madison Square Garden in New York [Aug. 2-5], Michael presided over one of the gaudiest, most grandiose spectacles in the history of pop music.

The show opened with a curious costume pageant involving large, lumbering pastel-colored Muppet-like monsters, a magically glowing sword, and a visored knight in shining armor - King Arthur meets Luke Skywalker. [The knight was Michael, of course]. There were lasers, strobe lights and smoke bombs. There was a spidery mechanical gizmo that nearly ate Michael. [He escaped]. There was magic, illusion, and fireworks - flares and explosives onstage during the show and in the sky overhead to end it.

But is was the music, after all, that had brought the crowd here - and the smartly paced set included a little bit of everything. There was something old: the classic popcorn funk of "I Want You Back", the Jackson 5's first Motown hit 15 years ago. There was something new: four songs from "Thriller", Michael's blockbuster solo album. Amid all the razzle-dazzle, there was even someting blue: an earthy, extended gospel coda to "I'll Be There" sung by Michael a cappella - a touching reminder of his roots in the soul stylings of Jackie Wilson. Michael moved effortlessly from ballads [a luminous "Human Nature"] and rock [a ferocious "Beat It"] to skittish funk [the salsa-spiced "Lovely One"]. On "Working Day And Night" the group flashed some whirling dervish choreograhpy, while by the show's finale, "Shake Your Body", Michael had become a freelance blur of spins, stops and body-popping turns.

There was no material from the new Jacksons album, "Victory", - perhaps because, disappointingly, it is such a spotty effort. Jermaine Jackson, a solo recording artist in his own right, did perform three of his songs; but he was in poor voice, and often seemed off pitch.

From start to close, there is only one real star of this show; it may be billed as a Jackson's tour, but it's Michael's all the way. When he sings a lachrymose ballad like "She's Out Of My Life", he makes sentimental tripe seem like honest passion. And when he performs "Billie Jean", he seems to glide weightlessly. He dances with the breathtaking verve of his predecessor James Brown, the beguiling wispiness of Diana Ross, the ungainly pathos of Charlie Chaplin, the edgy joy of a man startled to be alive. The crowd gasps and screams, savoring not a fussy high-tech stage but the grace and beauty of a brilliant entertainer.

No wonder the crowd in Kansas City screams in gratitude simply to behold him, watch him move, bask in his bodily presence: people want proof that he's not simply a conjurer's trick - all pixie dust and phosphor traces. Yes, Virginia, there is a Michael Jackson. He's a wonderful singer, a geat dancer, a mesmerizing performer!

He's there on stage now, gliding across his Star Wars stage set, going through his moves. As Michael would say, "It's magic." In a few minutes, he will be whisked back to safety and the cocoon he feels comfortable in, waiting to be airlifted to the next stop on his most peculiar of rock and roll odysseys. Maybe your town will be next.

Jim Miller in Kansas City for NEWSWEEK
sursa: www.michael-jackson-trader.com

Finalul concertului:

Bani pentru muzeu

Azi este scoasă la vânzare cureaua din fotografia de mai sus, dotată cu cristale şi cu semnăturile celor trei copii ai lui Michael Jackson. În loc de "daţi un leu pentru Ateneu", ei strâng dolari pentru un muzeu dedicat lui Michael Jackson ce va fi deschis în oraşul natal, Gary, din Indiana. Au fost realizate 7000 de astfel de curele, dar numai una are semnăturile copiilor. Celelalte 6999 se vor vinde la preţul standard de "numai" 1200 de euro (=8.398.800$ în total). Halal preţ pentru fani... familia lui nu e deloc lacomă şi nu-mi aminteşte decât foarte mult de turneul Victory. Cine să mai intervină acum ca să-i domolească?
Amănunte sunt pe site-ul CNN.
Tare mi-e că nu e deloc ideea lor, a copiilor, şi că nu e un muzeu doar pentru Michael Jackson, ci pentru tot clanul. Cei "din spate" doar îi manipulează pe copii...

Asta în vreme ce - cel puţin pe facebook - e o frenezie totală de acţiuni, evenimente, grupuri de acţiune care vor să iasă în evidenţă cu ceva: un karaoke mondial, promovarea unor melodii, păstrarea la unison a unui moment de reculegere, sabotarea celor de la Sony (asta e ca în bancul cu cele 100 de furnici călare pe elefant), asedierea lui Gavin Arvizo (la figurat), a procurorului care instrumentează procesul împotriva lui Murray, cărarea sistematică de flori ale soarelui la Glendale şi aşa mai departe.

La noi e de semnalat acţiunea condusă de Judith State - care este clar conformă cu concepţia lui Michael Jackson despre ce înseamnă spiritul Heal the World.

Povestea cu adopţia de câini, promovată frenetic de alţii, e un pic pe alături: frumoasă, dar din alt film. Dacă fiecare şi-ar înscrie preocupările şi/sau obsesiile sub numele lui Michael Jackson, unde am ajunge? Mi s-ar fi părut mai potrivit, dacă tot e vorba de animale, să fie adusă în discuţie situaţia urşilor bruni, rămaşi fără habitat, sau a altor animale sălbatice aflate în pericol, a unor regiuni din ţară aflate într-un crunt dezechilibru ecologic.

Dar cea mai nefericită acţiune (care a adunat, totuşi, peste 2000 de simpatizanţi de pe facebook) este cea numită "Tom Mesereau and A. Jones need to clear Michael Jackson's name on Oprah!". Politeţea mă împiedică să spun că e de o stupiditate aproape perfectă. Dar, ca să nu fie vreo îndoială, iată ce se află scris la informaţiile despre grup:

Tom Mesereau, the amazing lawyer who defended Michael Jackson in 2005 and Crime and trail writer Aphrodite Jones are probably the only courageous people to stand up to the media and defend Michael Jacksons innocence. Mr. Mesereau has held numerous press conferences and Mrs. Jones has had all the evidence she found on her show. However neither of them has come forward to the main stream and made there evidence and facts known on a greater scale. THE OPRAH WINFREY SHOW would be the perfect place to do it. Oprah has the power to reach practicality every household in america and around the world, if she has both of them on her show than the truth will finally be revealed! Its time we took a stand and made Michaels innocence known to the world!


Please try to include the following into your message to The Oprah Winfrey Show.

- Be polite, tell her how much you respect her.

- Mention the fact that the world still believes lies about Michael Jackson.

- Mention the fact that all the good press about him has been ignored for lies and slander.

-After he was found innocent no one apologized and the world still did not believe him.

- Tell her that because her show reaches a wide and broad auditions from all around the world her show would help spread the truth.

- She has experienced first hand the lies and stories the Tabloids make up so its her chance to set the record straight.

- She should do it for Michaels children. Prince, Paris and Blanket deserve to grow up in a world were people respect there father.

I hope this helps. :)

This is the link to THE OPRAH WINFREY SHOW:
https://www.oprah.com/ownshow/plug_form.html?plug_id=216+

De ce nu la CNN? La Larry King Live...

Oprah se laudă cu audienţă mondială - dar mă îndoiesc că popularitatea ei e serioasă în afara Statelor Unite. La noi, emisiunea coanei Oprah e difuzată cu 6 luni întârziere, Larry King Live e difuzată a doua zi. Şi-apoi, cum să-i obligi pe cei doi, dar mai ales pe Mesereau, să facă ce n-ai făcut tu, iniţiator al acestui grup (mă rog, grupul e iniţiat de o duduie), atâţia ani? Tonul e ca şi cum Mesereau şi Jones ar fi vinovaţi. Dumnezeule! Ceva mai idiot rar am văzut... Ca să nu spun că la Oprah vii dacă vrea ea şi dacă o forţezi să vrea, poate întoarce (căci proastă nu e) orice demers împotriva scopului propus de cei dinafară. În fond, ea vrea să mulţumească pe toată lumea - de aici şi atitudinea sa permanent duplicitară...



M-a uluit primul "sfat": be polite... tell her how much you respect her
Pe ce lume trăim?!

Şi iadul e pavat cu intenţii bune. Dar să transformi o dorinţă onestă într-o acţiune jignitoare la adresa tocmai a celor care au făcut ceva pentru Michael Jackson, nu azi ci atunci când el avea nevoie, mi se pare peste putinţă de înţelegere (ca să nu spun că şi azi ei fac mult şi multe; dar inadmisibil să le ceri ce nu pot face şi, mai ales, ce nu fac cei ce cer). Cu ce drept sar aceşti falşi fani pe Mesereau şi Jones?

Da, am intrat într-o perioadă în care mulţi o iau razna şi e scăpat din vedere un lucru important: se apropie procesul lui Murray şi n-am aflat care e situaţia (Randy Jackson n-a mai dat niciun semn).

Scrisoare către Pecky

Pecky,

I very very seldom write letters. But in this moving occasion I couldn’t help myself.

I want to thank you for putting the effort forward to capture the magic and excitement of the people of the world. What you do is a very personal and powerful medium to me. It is the art of stopping time, to preserve a moment that the naked eye cannot hold, to capture truth, spontaneous truth, the depths of excitement in human spirit. All else will be forgotten but not the films.

Generations from now will experience the excitement you’ve captured. It truly is a time capsule. I will not be totally satisfied until I know you’re at the right angle at the right time, to capture a crescendo of emotion that happens so quickly, so spontaneously.
What you have done was good, but I want the best, the whole picture, cause and effect. I want crowd reaction, wide lens shots, depths of emotion, timing. I know we can do it.

It is my dream and goal to capture truth. We should dedicate ourselves to this. The person who makes a success of living, is the one who sees his goal steadily and aims for it unswervingly. That is dedication. There is no other way to perfection than dedication perseverance. Just tell us what you need to make it happen. Take the leadership to direct the other camera men. I enjoy working with you that is why I asked you to come, you have a gentle spirit that’s very likable.

Maybe I look at the world through rose colored glasses but I love people all over the world. That is why stories of racism really disturb me. You hurt my heart and soul when you told me of your boyhood in Texas. Because in truth I believe ALL men are created equal, I was taught that and will always believe it.
I just can’t conceive of how a person could hate another because of skin color. I love every race on the planet earth. Prejudice is the child of ignorance. Naked we come into the world and naked we shall go out. And a very good thing too, for it reminds me that I am naked under my shirt, whatever its color.

I’m sorry to bring up such past issues, but in the car I was hurt by what you said. I’m so happy though that you managed to overcome your childhood past. Thank God that you’ve graduated from such beliefs of ignorance. I’m glad I’ve never experienced such things. Teach your kids to love all people equally. I know you will.

I speak from my heart saying I love you and all people especially the children. I’m glad God chose me and you.

Love M.J.

Scrisoarea, adresată operatorului de imagine William (Bill) Pecchi Jr., a fost scrisă cel mai probabil în perioada 12-14 septembrie 1987 - posibil chiar spre 18 septembrie, când turneul Bad debuta în Japonia, la Tokyo. Spun asta pentru că în foarte multe locuri apare că ar fi fost scrisă în 1988, ori acest lucru este greu probabil (chiar dacă Pecchi însuşi spune 1988, poate confunda perioadele - în fond, au trecut peste 20 de ani de atunci.) De ce? pentru că scrisoarea se referă la filmările pentru Moonwalker - mai exact, la faptul că William Pecchi Jr. trebuia să capteze reacţiile fanilor din timpul concertelor, reacţii ce urmau să fie incluse în film. Ori, în 1988, turneul Bad se întorcea în Japonia în decembrie (9-26 decembrie), pe când Moonwalker fusese deja lansat de o lună şi jumătate - două luni (26 octombrie). Ea poate să fi fost scrisă şi în 1988, dar atunci Pecchi nu ar mai fi filmat pentru Moonwalker. Poţi să ştii?

Încă un argument în favoarea datării propuse de mine este chiar scopul scrisorii: de a filma MAI BINE decât până atunci. Un perfecţionist ca Michael Jackson nu ar fi lăsat să treacă mai bine de doi ani şi să se şi lanseze un film de anvergura Moonwalkerului care nu să nu fi fost lucrat conform aşteptărilor sale, abia după asta scriindu-i operatorului că trebuie să facă treaba şi mai bine ca până atunci. Şi-apoi, colaborarea cu Pecchi a încetat după 1988. La final de colaborare nu scrii că vrei ca lucrurile să meargă mai bine de-acum înainte.

Ar fi foarte interesant de ştiut de ce a scris Michael Jackson scrisoarea asta: Pecchi se afla în acelaşi loc (poate nu chiar la acelaşi hotel - totuşi, era aproape), iar Jackson prefera de obicei să vorbească direct - ori faţă în faţă, ori la telefon. Care să fie secretul? Posibilă explicaţie: stilul este ca şi cum scrisoarea urma să mai fie citită şi de alţii, iar acest lucru poate fi descifrat uşor văzând că, de fapt, prin această epistolă Michael Jackson îl numeşte pe William Pecchi Jr. şef peste toţi ceilalţi operatori. Treaba asta e la fel de clară, Jackson fiind principalul producător al filmului (deci putea face numiri şi schimbări în echipa de realizare a filmului). Totuşi, rămân unele semne de întrebare... De pildă, care era ocazia aceea emoţionantă? Julien's, în posesia căruia (încă) se mai află scrisoarea, zice că a fost scrisă "în urma unei conversaţii" (aceea din maşină - cum reiese din cele spuse de Michael Jackson în aceasta).

Dar iată scrisoarea:

"Pecky,
Scriu foarte foarte rar scrisori dar, dată fiind ocazia aceasta emoţionantă, nu m-am putut abţine. Ţin să-ţi mulţumesc pentru toate eforturile depuse în vederea captării magiei şi a excitării oamenilor din lumea întreagă. Ceea ce faci tu reprezintă pentru mine un sprijin foarte personal şi foarte puternic. Este arta de a opri timpul, de a pune la păstrare un moment pe care ochiul liber nu-l poate reţine, de a capta adevărul, adevărul spontan, profunzimile emoţiei din mintea omenească. Toate celelalte vor fi uitate... nu însă şi filmele.
Generaţiile viitoare vor trăi emoţia pe care tu ai surprins-o. Este o adevărată capsulă a timpului. N-am să fiu pe deplin mulţumit până n-am să ştiu că te afli în locul potrivit şi la timpul potrivit, ca să surprinzi emoţiile crescânde ce apar atât de repede, atât de spontan.
Ceea ce ai făcut este bine, dar eu vreau să fie cel mai bine, tabloul întreg, cauza şi efectul. Vreau să văd reacţia mulţimii, planuri largi, profunzimea emoţiilor, moment cu moment. Ştiu că este posibil.

Visul meu, scopul meu este captarea adevărului, ar trebui să ne dedicăm întru totul acestui lucru. Cel care reuşeşte în viaţă este cel care îşi urmăreşte ţelul cu fermitate şi care pune totul la bătaie cu consecvenţă pentru reuşita acestui demers. Acesta este devotamentul. Nu există niciun alt mod de atingere a perfecţiunii decât dovedind perseverenţă şi devotament. Spune-ne doar de ce ai nevoie pentru reuşita acestui lucru. Nu ezita să preiei conducerea celorlalţi cameramani. Îmi place să lucrez cu tine, de aceea ţi-am cerut să vii, ai un spirit blând, care e foarte simpatic.
Poate că văd eu lumea prin lentile roz, numai că iubesc oamenii din lumea întreagă. De aceea poveştile despre rasism mă tulbură cu adevărat. Mi-ai rănit inima şi sufletul când mi-ai povestit despre copilăria ta petrecută în Texas. Pentru că adevărul în care cred este că TOŢI oamenii au fost creaţi să fie egali, este ceea ce am învăţat şi ceea ce voi crede mereu.

Nu pot concepe, pur şi simplu, că cineva poate urî pe altcineva doar din cauză că pielea sa are o altă cuoare. iubesc toate rasele de pe planeta Pământ. Prejudecata este fiica ignoranţei. Am venit goi pe lume şi tot goi ar trebui să plecăm. Ceea ce e bine, e că acest lucru îmi aminteşte că sunt gol sub cămaşa mea, indiferent care e culoarea acesteia.

Îmi pare rău că am repus pe tapet astfel de subiecte din trecut, dar în maşină m-am simţit rănit de cele spuse de tine. Cu toate astea, sunt foarte fericit că ai reuşit să treci peste necazurile copilăriei. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ai reuşit să scapi de acele credinţe ale ignoranţei. Sunt fericit că nu am trăit niciodată astfel de lucruri. Învaţă-i pe copiii tăi să-i iubească pe toţi la fel, ştiu că aşa vei face. Vorbesc din toată inima când îţi spun că te iubesc, că iubesc pe toată lumea şi mai ales pe copii. Sunt fericit că Dumnezeu ne-a ales.

Cu drag, M.J."

Anul trecut, în iulie, William Pecchi Jr. îşi amintea că Michael Jackson era un copil mare, ciudat, talentat, care voia să scoată în evidenţă tot ce era mai bun în ceilalţi şi care se arăta derutat de rasism. Acesta a lucrat cu Michael Jackson de la finele anului 1986 până în 1989, filmând pentru "Smooth Criminal" dar şi pentru "Moonwalker" în general, însoţindu-l în turneul Bad în Japonia şi Australia. El se ocupa de filmarea mulţimilor la spectacole, pe stradă - când Michael Jackson ieşea la plimbare sau la cumpărături, dar se ocupa şi de satisfacerea curiozităţii lui Jackson în materie de film şi fotografie.

"Era cu adevărat stors după fiecare spectacol" îşi aminteşte Pecchi. El mărturiseşte că părerile lui Jackson l-au motivat să se perfecţioneze permanent.

Despre filmările la "Smooth Criminal", Pecchi îşi aminteşte: "La un moment dat este o scenă în care Michael Jackson merge de-a lungul unui etaj. Mă tot gândeam cum ar fi mai bine să filmez scena respectivă. I-am spus: Michael, filmează-ţi singur picioarele. Şi aşa a făcut, iar la final mi-a spus: Pecky, a fost foarte distractiv!"

În fine, un grafolog ar spune, printre altele, că - judecând ascendenţa sau descendenţa rândurilor din scrisoarea puricată mai sus - Michael Jackson avea stări schimbătoare, trecând rapid de la optimism la pesimism (ponderea fiind în favoarea acestei din urmă dispoziţii)...

La 5 ani

Adică în 1963. Cântecul este "Climb Every Mountain".
(sursa informaţiei este www.mj-777.com care a găsit filmuleţul pe You Tube; n-avem cum să verificăm, credem totul pe cuvânt. Mai ales că singurele semne de la postarea iutubistă sunt nişte ideograme chinezeşti - weiwei90baby fiind din Taiwan)

11 luni

16 mai 2009

6 mai 2009 - repetiţii

Tema twitterelii de azi este asedierea lui Gavin Arvizo, pornind de la scrisoarea deschisă adresată acestuia de către Azja Pryor - despre care scrisoare vorbirăm la 18 octombrie 2009 (Despre dreptate)

Şi totuşi - au trecut 11 luni. Un fel de-a spune "uite că se poate". Se poate, dar cum?

Păsări

Two Birds

It's hard to tell them what I feel for you. They haven't ever met you, and no one has your picture. So how can they ever understand your mystery? Let's give them a clue:

Two birds sit in a tree. One eats cherries, while the other looks on. Two birds fly through the air. One's song drops like crystal from the sky while the other keeps silent. Two birds wheel in the sun. One catches the light on its silver feathers, while the other spreads wings of invisibility.

It's easy to guess which bird I am, but they'll never find you. Unless...
Unless they already know a love that never interferes, that watches from beyond, that breathes free in the invisible air. Sweet bird, my soul, your silence is so precious. How long will it be before the world hears your song in mine?

Oh, that is a day I hunger for!
(Dancing the Dream)

În Australia

Spuneam acum câteva zile că www.mj-777.com este un teritoriu extrem de bun de explorat, multe articole fiind nu doar interesante ci, aşa cum e şi cazul poveştii de azi, chiar tratând subiecte neştiute până acum. Sursa de bază este www.blacktownsun.com.au

Aşadar, în toamna anului 1987, între 13 şi 28 noiembrie, turneul Bad a poposit în Australia. Michael Jackson a susţinut concerte la Melbourne (13 noiembrie), Sydney (20 şi 21 noiembrie) şi Brisbane (25 şi 28 noiembrie).

E clar că zilele libere dintre concerte urmau să fie valorificate - şi iată că acum aflăm ce anume a făcut la, de pildă, Sydney. Treaba asta, adică povestea următoare, mai demonstrează ceva: faptul că Michael Jackson, contrar aparenţelor (vezi declaraţia lui Bob Geldof - "I don't think Michael understood the issues, the politics and economics; it didn't interest him, but when he was asked to help, he did" - postarea de la data de 17 august 2009), chiar ştia o sumedenie de lucruri despre locurile pe care le vizita, era la curent cu evenimentele importante din viaţa politică şi socială a acestora (după cum avea să mărturisească în interviul telefonic din 2001, era un fidel ascultător de radio, urmărind cu interes şi atenţie programele de ştiri; chiar în 2009, dorinţa sa de implicare în eliberarea celor două jurnaliste americane, ţinute ostatice în Coreea de Nord, este încă o dovadă în acest sens). Să nu uităm, de fapt, de la ce a pornit chiar piesa Bad, baza albumului omonim (precedată fiind de Beat It, de pe albumul anterior). Dar să ne întoarcem în 1987, la Sydney...

În anii 80 (ai secolului trecut, fireşte), o problemă majoră a societăţii australiene era reprezentată de percepţia masivă a faptului că un număr disproporţionat de mare de aborigeni mureau în detenţie ("Aboriginal deaths in custody"), considerându-se că aceste decese erau cauzate, direct sau indirect, de către autorităţile poliţieneşti ori cele din penitenciare. Această preocupare a căpătat o importanţă deosebită în 1987, când a fost creată o comisie (The Royal Commission into Aboriginal Deaths in Custody) care să cerceteze aceste cauze. În paranteză fie spus, comisia, care a activat între 1987 şi 1991, a stabilit că nici poliţia, nici personalul din penitenciare nu aveau legătură directă cu aceste decese.

Michael Jackson a dorit să afle, direct de la sursă, amănunte despre toate aceste frământări ale australienilor. Anul trecut, doamna Vilma Ryan, preşedinta comunităţii aborigenilor din Riverstone (o suburbie a oraşului Sydney), a hotărât că poate rupe un legământ ţinut cu străşnicie vreme de 22 de ani, povestind cum a aranjat ca Michael Jackson să viziteze o grădiniţă din Redfern (o altă suburbie a aceluiaşi Sydney), şi anume Murawina Preschool ("murawina" înseamnă negresă), înscrisă în amplul program Murawina - care are ca scop îngrijirea copiilor aborigeni. Această vizită trebuia să aibă loc în cel mai mare secret, pentru că, spune doamna Ryan, "Michael nu voia să-şi îndepărteze fanii" (ei bine, chestia asta mie nu mi-e deloc clară).

La vremea aceea, doamna Vilma Ryan era directoarea grădiniţei respective şi i s-a spus clar că, dacă presa avea să afle ceva, vizita urma să fie anulată. "Am fost avertizată să nu suflu vreo vorbă nici măcar după întoarcerea lui (Michael) în America. Acesta a fost punctul cel mai important al vieţii mele şi cel mai mare secret vreme de 22 de ani" - a spus ea.

Vilma Ryan a fost invitată la hotelul unde era cazat Michael Jackson (Regent Hotel) pentru a se întâlni cu acesta, după ce a prezentat membrilor din comunitatea sa, pe aeroportul din Sydney, o scrisoare din partea artistului. După ce i-a povestit acestuia amănunte despre activitatea sa, doamna Ryan a spus că "Michael a dorit să se întâlnească după concert cu personalul grădiniţei, cu părinţii şi copiii înscrişi acolo". (Care concert, că au fost două? ... presupun că după cel de-al doilea, ca să-i tihnească...).
"Când i-am spus că copiii noştri nu-şi pot permite să-i vadă spectacolul, mi-a dat 100 de bilete pentru concertul de pe stadionul Parramatta" - a mai adăugat ea. "Pe tot parcursul întâlnirii, Michael a fost foarte politicos, vorbind foarte potolit şi respectuos."

Personalul lui Michael Jackson i-a cerut doamnei Ryan ca, a doua zi după concert, aceasta să se prezinte la hotelul unde stătea artistul, pentru a-l conduce în comunitatea sa din Redfern, unde avea să se întâlnească cu 30 de membri ai acesteia.

"Am organizat o echipă de femei de pază care să se ocupe de securitatea acestuia şi, după intrarea lui în centru, să blocheze uşile. El a petrecut mai bine de două ore acolo, vorbind cu copiii, cu părinţii acestora şi cu personalul grădiniţei."

După întâlnire, doamna Vilma Ryan a aranjat, la un studio foto din Surry Hills (altă suburbie), realizarea unei fotografii de grup - Michael Jackson alături de copii. N-am găsit fotografia cu pricina...

Despre concertele de la Sidney, însă, notabilă este apariţia-surpriză într-unul dintre acestea a lui Stevie Wonder, alături de care Michael Jackson a cântat "Just Goods Friends"...
Că veni vorba: la 13 mai 2010, Stevie Wonder a împlinit 60 de ani.

MJ World Cry 2010 (update)

www.mjworldcry.com
Bucharest, Romania
WC10Bucharest@gmail.com
Galati, Romania
wc10galati@gmail.com
Cerinţa este ca fiecare să trimită acest filmuleţ tuturor prietenilor.

Că tot vorbeam de anul 1975...

E vorba despre o gală din 1975 (premiile sunt pentru anul 1974).
De observat sunt dezinvoltura lui Jackson şi faptul că, la vremea aceea, era adaptat la sistem: apărea ca prezentator, spunea glume scrise de alţii, se lăsa condus de scenarişti în astfel de demersuri. Declicul avea să se producă în destul de scurt timp, în cel puţin două etape: întâi - odată cu despărţirea de Motown şi începerea filmărilor la "The Jackson Show", apoi după întâlnirea cu Quincy Jones dar şi declanşarea vitiligo-ului şi debutul seriei de operaţii estetice.

Fluturi

E piesa cu care Michael Jackson a intrat hotărât pe teritoriul jazzului, deşi e catalogată ca R&B, neo soul (zice Wikipedia). N-aş spune că mă omor după ea, (comp. Ambrosius & Harris) dar este o performanţă remarcabilă din punct de vedere tehnic: Jackson şi duce vocea unde are chef şi cum are chef.
Într-un interviu acordat celor de la aftermathmusic.com, englezoaica Marsha Ambrosius (născută la Liverpool, locuind la Londra) îşi aminteşte:

Aftermathmusic.com:
You began your career as songwriter in 1997 and you wrote for Jill Scott, Bilal or Michael Jackson. How was it working with them?

Marsha Ambrosius:
I signed my 1st pub deal in 1997 to Perfect Songs… I’m still with them to this day, this year being our 10Year Anniversary (Wow, just peeped that) they sought me out after I had recorded a demo which started getting radio play in the UK called “Is This Real”. I also signed a solo artist song deal with WEA Warner UK. I guess it just wasn’t my time as an artist then so I concentrated on the writing…

Nothing substantial took off till I got to Philadelphia in spring of 2000. The Floetry project sparked interest on the Philly scene and I got to be around incredible artists and producers who were making their mark at that time. A Touch of Jazz (Jazzy Jeff’s studio) at the time had 6 amazing producers… (Dre & Vidal, Carv & Ivan and Dee & Keith) running 3 rooms… I got the chance to do backgrounds on “Long Walk” remix for Jill and co-wrote a duet for the Rush Hour 2 soundtrack.

Jill Scott, I have nothing but love for her, working with her at the time was like a dream come true coz I was a fan… Bilal, his voice is like no other, he’s an instrument, I was fortunate to get that opportunity coz he was at the tail end of recording his debut album. Michael Jackson… what can I say… there are few people in this world that can say they have been in the studio with him… I produced both musically and vocally Michael Jackson alongside Andre Harris…

I had to get it together for that one. ironically enough the song title “Butterflies”. I had them the whole time… who would of thought that a demo recorded in 1997 that nobody was feeling at all, would get the attention of the world’s most famous??!! Not I… the song was part of the Floetry demo and his people heard it, played it for him, he loved it, the rest is history.

sursa: www.aftermathmusic.com

Pe You Tube există şi un omagiu (înregistrat vai de mama lui) pe care Ambrosius i l-a adus lui Michael Jackson, în august 2009. Detaliile despre Butterflies sunt la linkul de mai sus - pe Wikipedia.

SSSSSSSSSurpriză...

Mare atenţie la comentariile ...reporterului de ocazie (de exemplu: "See that ugly ape?... That is Randy Jackson!" - min.2'35"). N-avem datare, dar putem bănui că e de prin 1975 (plus/minus).

În plus

Despre ăştia nu mai scrie nicio agenţie, niciun ziar. Dar, după cum se vede, a-nceput nebunia. Şi nu mai e vorba despre flori pur şi simplu, ci despre aranjamente florale, dichis şi sofisticăraie...

Acestea sunt rezultatul agitaţiei unor fani (foarte mulţi, după cum se dovedeşte) atât din Statele Unite, cât şi din Japonia. Dovezile sunt la adresa www.mj-777.com...

După ce am aflat care e floarea preferată, acum ni se explică şi că numărul preferat e 7. De aceea site-ul cu pricina este pe bază de "7" (dar de ce trei ori, asta nu ni se mai spune). Oricum, e un site foarte bun de explorat.

Randy Jackson, acum

Dată fiind diferenţa de fus orar, la ora la care scriu (5:54) în California este seară. Pe Twitter, Randy Jackson a postat un mic anunţ, exact acum trei minute: "One more thing…. I’m meeting with Forest Lawn and the City of Glendale".

Intrând pe contul său, citesc mesajele sale cu interes şi oarece îngrijorare amestecată cu satisfacţie, pentru că, în sfârşit, în ceea ce-l priveşte pe avocatul Brian Oxman, şi-a dat seama cu cine are de-a face - lucru pe care-l observasem cu ceva vreme în urmă (19 februarie 2010 - Ce spun avocaţii); mă îngrijorează însă faptul că până la termenul din iunie mai e foarte puţin timp... Iată mesajele cu pricina:

" I fired him because he continuously violates the attorney-client privilege. I am considering taking this to the legal board. 35 minutes ago via web

I instructed Oxman not to make media appearances & discuss my brother or my family. 35 minutes ago via web

My Father is understandably passionate about the loss of his son. Oxman & others around my father, take advantage to promote themselves. 36 minutes ago via web."

Iată aşadar o ştire (aproape două)! de chiar mare interes:
1. avocatul Brian Oxman a fost concediat (Randy Jackson o făcuse încă de miercuri, 12 mai - precum spune într-un mesaj tot de pe Twitter:

Third, I fired Brian Oxman, but he is still under attorney-client restriction with me and cannot speak publicly. 2:34 AM May 12th via Twitter for BlackBerry® Retweeted by 100+ people;

2. mesajul dat de Lisa Marie Presley i-a făcut (probabil) programul de duminică seară lui Randy Jackson.

Tare, nu? Să vedem în cât timp o să citim şi pe fluxurile agenţiilor de presă...

Sper să aibă timp să-l angajeze pe, de pildă, Thomas Mesereau (cum nădăjduiam încă de la început)... Încă o dată, se vede clar că, dintre toţi membrii familiei Jackson, Randy e singurul cu capul pe umeri şi nu urmăreşte cu orice preţ propria imagine sau notorietate, aşa cum o fac ceilalţi fraţi.

Mă mir însă că nu e la petrecerea organizată (probabil) de Janet, dat fiind că e (încă) ziua ei - repet, ţinem cont de fusul orar... Cu atât mai mai mult, aşadar, cuvintele sale au o semnificaţie aparte.

Randy şi Michael Jackson - în 2005...

...şi cu 30 de ani înainte - în 1975 (cu Janet cu tot).

P.S. - Cât am scris, Randy Jackson a mai postat nişte mesaje: cele mai interesante sunt că vrea să se informeze dacă fanii vor putea avea acces măcar în ziua de 25 iunie la Forest Lawn, că susţinerea din partea fanilor îl face să meargă mai departe pe drumul aflării adevărului şi a dreptăţii (fifty-fifty: politeţe şi ce-o mai fi, gen semnal către fani) şi că, în fine, ne va ţine la curent - ceea ce e de la sine înţeles. Fiind singurul care face ceva ca lumea în anturajul respectiv, să-i ţinem pumnii - că sigur e vizat de unii şi de alţii... mai mult nu spun.

Între timp am aflat şi ce e cu coana Janeta: e în Marea Britanie, să promoveze noul film în care joacă. Bah...

Două mii de... Happy Flowers

Uite că cineva, Jason Levin, un cultivator de floarea-soarelui din San Diego, California, a dus vineri, 14 mai, 2000 de fire de Happy Flowers la Marele Mausoleu al Cimitirului Forest Lawn din Glendale. Florile costă cam 5000 de dolari.

sursa: www.sdnn.com

Fotografiile sunt şi de la www.chicoer.com

Floarea soarelui: the Happy Flower

Preferata lui Michael Jackson: floarea soarelui.
Nu ştiam, am aflat, mă bucur (oricum, e o floare originară din America, aşa că...).
Şi am aflat asta dintr-un mesaj scris de Lisa Marie Presley pe myspace, dar care circulă mult şi pe facebook. A fost postat miercuri, 12 mai 2010. Iată-l:

Greetings MJ Fans....While visiting him a few days ago at Forest Lawn , Riley and I couldn't help but notice that , while there are a few bouquets , candles and gifts there is a very large empty space around him and in front of him that could use a whole lot more.While , I am sure that the staff at The Holly Terrace do their very best to place what is sent and what is placed at the door at his tomb , I thought you might like to know that he would want and deserves more than what is there and I had an idea.......

Some may or may not know this but his favorite flower was the Sunflower. They made him happy because they looked happy to him, Thus, he called them "The Happy Flower".

When we were married, I would try and fill up rooms with them wherever he was. I wanted to bring something to place near him that he liked and that wouldn't die so I brought a large vase of silk sunflowers and placed them near him. This barely made any kind of dent in the atmosphere so I thought of maybe letting those who care know what the situation is and how we can solve it.

I know how much he loved and appreciated being showered with Gifts and flowers by his fans, I thought if whoever wants to bought just one silk sunflower each and sent it, the whole area around him and in front of him (As well as the two large empty vases that sit on either side of him) could be filled up in no time, which would be much more appropriate than what the current status is right now.We can all cause a "Sun shower" if you will...........He deserves to be flooded and surrounded, LETS SURROUND HIM!

Lots of Love,
~LMP

There are two Forest Lawns in LA which is confusing, Below is the correct address to send them to:
The Holly Terrace At Forest Lawn1712 South Glendale AvenueGlendale Calif, 91205

Din aceeaşi categorie

Uite cum se distreaza copiii lui Michael Jackson!

StirileProTV.ro

Şi iar semne de întrebare...

Abundă bârfele şi informaţiile aiuritoare despre Michael Jackson (poate are dreptate Charlene - să fie oare în legătură cu apropierea de adevăr a unor oameni precum Aphrodite Jones? sau mai degrabă de faptul că mai e fix o lună până la judecarea lui Murray?) - dar ştirea aceasta, preluată şi difuzată de Antena 1, ar avea sorţi să fie adevărată. Totuşi, vocea lui Jackson pare nefiresc de distorsionată. De ce? Şi cum se face că tot un tabloid britanic e în posesia unei astfel de ştiri?
Dar întrebarea de bază este: de ce atâtea (pseudo)ştiri?
Cui prodest?
Pentru sigur îi foloseşte cuiva - şi în niciun caz fanilor şi nici intereselor artistului, ori copiilor lui...

Proiect

O inimoasă susţinătoare a ideii de omagiu pentru Michael Jackson doreşte să refacă monumentul dedicat acestuia, monument aflat pe Aleea Michael Jackson din Parcul Herăstrău.
Pentru acest lucru, are nevoie de sprijin - chiar material. Pentru donaţii a deschis contul
RO23BTRL04701201W41368XX
BANCA TRANSILVANIA
filiala Pantelimon
pe numele Stanciu Laura.
Despre mersul proiectului poate oferi amănunte scriindu-i la adresa laura_64_stanciu@yahoo.com.

52 de episoade

De văzut - la adresa LunaJo67

American Banstand

Jackson 5 participând, la 21 februarie 1970, la emisiunea "American Bandstand", prezentattă de Dick Clark (la două luni şi ceva după prima lor apariţie în emisiunea lui Ed Sullivan, "The Ed Sullivan Show", din ziua de 4 decembrie 1969; zic asta pentru că filmarea aceea o vedem foarte des, cel puţin la MTV)

După 32 de ani (şi două luni) - Michael Jackson împreună cu Dick Clark. La 20 aprilie 2002, American Bandstand sărbătorea jubileul, adică 50 de ani de existenţă (Dick Clark a fost cel mai longeviv prezentator al acesteia, între 1957 şi 1989).

Iată-l întâmpinat de gazda sa...

Michael Jackson (Live) - 20 aprilie 2002, în show-ul 50 American Bandstand (se zice că e "his last live performance ever"). Emisiunea a fost difuzată la 3 mai 2002.

La moartea lui Michael Jackson, Clark a declarat, pentru CNN: "I knew Michael as a child and watched him grow over the years. Of all the thousands of entertainers I have worked with, Michael was THE most outstanding. Many have tried and will try to copy him, but his talent will never be matched. He was trurly one-of-a-kind." (CNN, 26 iunie 2009)