Scrisoare către Pecky

Pecky,

I very very seldom write letters. But in this moving occasion I couldn’t help myself.

I want to thank you for putting the effort forward to capture the magic and excitement of the people of the world. What you do is a very personal and powerful medium to me. It is the art of stopping time, to preserve a moment that the naked eye cannot hold, to capture truth, spontaneous truth, the depths of excitement in human spirit. All else will be forgotten but not the films.

Generations from now will experience the excitement you’ve captured. It truly is a time capsule. I will not be totally satisfied until I know you’re at the right angle at the right time, to capture a crescendo of emotion that happens so quickly, so spontaneously.
What you have done was good, but I want the best, the whole picture, cause and effect. I want crowd reaction, wide lens shots, depths of emotion, timing. I know we can do it.

It is my dream and goal to capture truth. We should dedicate ourselves to this. The person who makes a success of living, is the one who sees his goal steadily and aims for it unswervingly. That is dedication. There is no other way to perfection than dedication perseverance. Just tell us what you need to make it happen. Take the leadership to direct the other camera men. I enjoy working with you that is why I asked you to come, you have a gentle spirit that’s very likable.

Maybe I look at the world through rose colored glasses but I love people all over the world. That is why stories of racism really disturb me. You hurt my heart and soul when you told me of your boyhood in Texas. Because in truth I believe ALL men are created equal, I was taught that and will always believe it.
I just can’t conceive of how a person could hate another because of skin color. I love every race on the planet earth. Prejudice is the child of ignorance. Naked we come into the world and naked we shall go out. And a very good thing too, for it reminds me that I am naked under my shirt, whatever its color.

I’m sorry to bring up such past issues, but in the car I was hurt by what you said. I’m so happy though that you managed to overcome your childhood past. Thank God that you’ve graduated from such beliefs of ignorance. I’m glad I’ve never experienced such things. Teach your kids to love all people equally. I know you will.

I speak from my heart saying I love you and all people especially the children. I’m glad God chose me and you.

Love M.J.

Scrisoarea, adresată operatorului de imagine William (Bill) Pecchi Jr., a fost scrisă cel mai probabil în perioada 12-14 septembrie 1987 - posibil chiar spre 18 septembrie, când turneul Bad debuta în Japonia, la Tokyo. Spun asta pentru că în foarte multe locuri apare că ar fi fost scrisă în 1988, ori acest lucru este greu probabil (chiar dacă Pecchi însuşi spune 1988, poate confunda perioadele - în fond, au trecut peste 20 de ani de atunci.) De ce? pentru că scrisoarea se referă la filmările pentru Moonwalker - mai exact, la faptul că William Pecchi Jr. trebuia să capteze reacţiile fanilor din timpul concertelor, reacţii ce urmau să fie incluse în film. Ori, în 1988, turneul Bad se întorcea în Japonia în decembrie (9-26 decembrie), pe când Moonwalker fusese deja lansat de o lună şi jumătate - două luni (26 octombrie). Ea poate să fi fost scrisă şi în 1988, dar atunci Pecchi nu ar mai fi filmat pentru Moonwalker. Poţi să ştii?

Încă un argument în favoarea datării propuse de mine este chiar scopul scrisorii: de a filma MAI BINE decât până atunci. Un perfecţionist ca Michael Jackson nu ar fi lăsat să treacă mai bine de doi ani şi să se şi lanseze un film de anvergura Moonwalkerului care nu să nu fi fost lucrat conform aşteptărilor sale, abia după asta scriindu-i operatorului că trebuie să facă treaba şi mai bine ca până atunci. Şi-apoi, colaborarea cu Pecchi a încetat după 1988. La final de colaborare nu scrii că vrei ca lucrurile să meargă mai bine de-acum înainte.

Ar fi foarte interesant de ştiut de ce a scris Michael Jackson scrisoarea asta: Pecchi se afla în acelaşi loc (poate nu chiar la acelaşi hotel - totuşi, era aproape), iar Jackson prefera de obicei să vorbească direct - ori faţă în faţă, ori la telefon. Care să fie secretul? Posibilă explicaţie: stilul este ca şi cum scrisoarea urma să mai fie citită şi de alţii, iar acest lucru poate fi descifrat uşor văzând că, de fapt, prin această epistolă Michael Jackson îl numeşte pe William Pecchi Jr. şef peste toţi ceilalţi operatori. Treaba asta e la fel de clară, Jackson fiind principalul producător al filmului (deci putea face numiri şi schimbări în echipa de realizare a filmului). Totuşi, rămân unele semne de întrebare... De pildă, care era ocazia aceea emoţionantă? Julien's, în posesia căruia (încă) se mai află scrisoarea, zice că a fost scrisă "în urma unei conversaţii" (aceea din maşină - cum reiese din cele spuse de Michael Jackson în aceasta).

Dar iată scrisoarea:

"Pecky,
Scriu foarte foarte rar scrisori dar, dată fiind ocazia aceasta emoţionantă, nu m-am putut abţine. Ţin să-ţi mulţumesc pentru toate eforturile depuse în vederea captării magiei şi a excitării oamenilor din lumea întreagă. Ceea ce faci tu reprezintă pentru mine un sprijin foarte personal şi foarte puternic. Este arta de a opri timpul, de a pune la păstrare un moment pe care ochiul liber nu-l poate reţine, de a capta adevărul, adevărul spontan, profunzimile emoţiei din mintea omenească. Toate celelalte vor fi uitate... nu însă şi filmele.
Generaţiile viitoare vor trăi emoţia pe care tu ai surprins-o. Este o adevărată capsulă a timpului. N-am să fiu pe deplin mulţumit până n-am să ştiu că te afli în locul potrivit şi la timpul potrivit, ca să surprinzi emoţiile crescânde ce apar atât de repede, atât de spontan.
Ceea ce ai făcut este bine, dar eu vreau să fie cel mai bine, tabloul întreg, cauza şi efectul. Vreau să văd reacţia mulţimii, planuri largi, profunzimea emoţiilor, moment cu moment. Ştiu că este posibil.

Visul meu, scopul meu este captarea adevărului, ar trebui să ne dedicăm întru totul acestui lucru. Cel care reuşeşte în viaţă este cel care îşi urmăreşte ţelul cu fermitate şi care pune totul la bătaie cu consecvenţă pentru reuşita acestui demers. Acesta este devotamentul. Nu există niciun alt mod de atingere a perfecţiunii decât dovedind perseverenţă şi devotament. Spune-ne doar de ce ai nevoie pentru reuşita acestui lucru. Nu ezita să preiei conducerea celorlalţi cameramani. Îmi place să lucrez cu tine, de aceea ţi-am cerut să vii, ai un spirit blând, care e foarte simpatic.
Poate că văd eu lumea prin lentile roz, numai că iubesc oamenii din lumea întreagă. De aceea poveştile despre rasism mă tulbură cu adevărat. Mi-ai rănit inima şi sufletul când mi-ai povestit despre copilăria ta petrecută în Texas. Pentru că adevărul în care cred este că TOŢI oamenii au fost creaţi să fie egali, este ceea ce am învăţat şi ceea ce voi crede mereu.

Nu pot concepe, pur şi simplu, că cineva poate urî pe altcineva doar din cauză că pielea sa are o altă cuoare. iubesc toate rasele de pe planeta Pământ. Prejudecata este fiica ignoranţei. Am venit goi pe lume şi tot goi ar trebui să plecăm. Ceea ce e bine, e că acest lucru îmi aminteşte că sunt gol sub cămaşa mea, indiferent care e culoarea acesteia.

Îmi pare rău că am repus pe tapet astfel de subiecte din trecut, dar în maşină m-am simţit rănit de cele spuse de tine. Cu toate astea, sunt foarte fericit că ai reuşit să treci peste necazurile copilăriei. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ai reuşit să scapi de acele credinţe ale ignoranţei. Sunt fericit că nu am trăit niciodată astfel de lucruri. Învaţă-i pe copiii tăi să-i iubească pe toţi la fel, ştiu că aşa vei face. Vorbesc din toată inima când îţi spun că te iubesc, că iubesc pe toată lumea şi mai ales pe copii. Sunt fericit că Dumnezeu ne-a ales.

Cu drag, M.J."

Anul trecut, în iulie, William Pecchi Jr. îşi amintea că Michael Jackson era un copil mare, ciudat, talentat, care voia să scoată în evidenţă tot ce era mai bun în ceilalţi şi care se arăta derutat de rasism. Acesta a lucrat cu Michael Jackson de la finele anului 1986 până în 1989, filmând pentru "Smooth Criminal" dar şi pentru "Moonwalker" în general, însoţindu-l în turneul Bad în Japonia şi Australia. El se ocupa de filmarea mulţimilor la spectacole, pe stradă - când Michael Jackson ieşea la plimbare sau la cumpărături, dar se ocupa şi de satisfacerea curiozităţii lui Jackson în materie de film şi fotografie.

"Era cu adevărat stors după fiecare spectacol" îşi aminteşte Pecchi. El mărturiseşte că părerile lui Jackson l-au motivat să se perfecţioneze permanent.

Despre filmările la "Smooth Criminal", Pecchi îşi aminteşte: "La un moment dat este o scenă în care Michael Jackson merge de-a lungul unui etaj. Mă tot gândeam cum ar fi mai bine să filmez scena respectivă. I-am spus: Michael, filmează-ţi singur picioarele. Şi aşa a făcut, iar la final mi-a spus: Pecky, a fost foarte distractiv!"

În fine, un grafolog ar spune, printre altele, că - judecând ascendenţa sau descendenţa rândurilor din scrisoarea puricată mai sus - Michael Jackson avea stări schimbătoare, trecând rapid de la optimism la pesimism (ponderea fiind în favoarea acestei din urmă dispoziţii)...