Un cântec frumos dar chinuit, pentru că a trebuit să treacă şi el, ca şi autorul său, prin supliciile marca Sony, chiar dacă la înregistrarea lui (în două variante: engleză şi spaniolă) au participat nume de marcă ale muzicii americane şi nu numai: Anastacia, Beyoncé Knowles, Carol Santana, Céline Dion, Gloria Estefan, Hanson, Julio Iglesias, Laura Pausini, Mariah Carey, 'N Sync, Ricky Martin, Shakira, Thalia, Tom Petty, Usher, Ziggy Marley şi mulţi alţii (în total, 36 de artişti - unii dintre ei prezenţi în ambele variante).
Amănunte sunt tot în Wikipedia, deşi eu aş sublinia că menirea acestui cântec era să repete odiseea piesei "We Are the World" - din mai multe puncte de vedere: atât intenţia dintâi (1999, Nelson Mandela) cât şi cea din 2001 (atacurile asupra turnurilor gemene din New York), precum şi intenţia de finalitate. Aceasta din urmă a fost atinsă (după schimbatrea ţintei şi alte peripeţii) abia în anul 2003, la mai bine de doi ani de la înregistrarea cântecului.
În spiritul zilei în care ne aflăm - iată şi un fragment din crezul lui Michael Jackson despre muzică în general şi, în mod special, despre acest cântec:
"a song is a mantra, something you repeat over and over. And we need peace, we need giving, we need love, we need unity"
Versurile în limba spaniolă au fost scrise de Rubén Blades, un panamez extrem de interesant (cântăreţ de salsa, compozitor, avocat sau jurist, actor, politician, jazzman şi, după cum se vede, şi textier sau poet).
