Mă tot gândesc (mă tot ghindesc...) la stejarul acela din grădina neverlandescă (sau neverlandiană? cum o fi bine?) şi la faptul că acum, la ora asta, ar trebui să aibă ghinde. (Şi mă mai gândesc şi la scena când, în timp ce se cocoţa în stejar şi-l invita şi pe bip-bip de Martin Bashir să se urce, iar acesta a refuzat, Michael Jackson i-a spus: "Nu ştii ce pierzi!").Vreau şi eu o ghindă, ba vreau un vlăstărel, un puiuţ de stejar, să-l aclimatizăm şi să-l plantăm pe Aleea Michael Jackson din Parcul Herăstrău. Şi ar fi tare interesant de aflat dacă urmaşul ar semăna cu părintele, la fel de contorsionat... Cât de greu o fi să găsim o ghindă de încredere?
