Cam aşa ar trebui să fie "etichetat" subiectul tuturor cărţilor, articolelor, cuvântărilor, pălăvrăgelilor, vorbelor scrise, gândite, spuse de trei luni şi-o săptămână încoace, adică despre Michael Jackson. Asta că tot ura ideea de etichetare, că veni vorba.Am găsit un articol care încearcă să explice cum şi de ce un om timid şi perfecţionist a avut atâtea de tras în viaţă: "Michael Jackson, Shy Perfectionist?"
Atât în cartea lui Randy Taraborrelli, cât şi în cele relatate de Rabbi Shmuley Boteach, se spune că toată cariera lui Michael Jackson şi tot efortul său de a fi în top a fost doar pentru că îşi dorea să fie iubit. Mă tem că e o privire îngustă, cu toate că ei se agaţă de chiar spusele artistului la un moment dat. Omul e schimbător, ce gândeşte şi spune azi poate diferi de ceea ce va spune mâine, mai ales când omul în chestiune este chiar Michael Jackson. Discuţiile cu Rabbi Shmuley au avut loc la vremea când traversa o depresie profundă - aşa că nu poţi lua cu titlu general ce a spus atunci, cu toate că el-însuşi credea că ceea ce spune e definitiv adevărat. Era definitiv adevărat pentru momentul acela. Mai multe ar putea fi lămurite dacă s-ar lua în considerare concomitent mai multele planuri pe care acţiona/gândea Michael Jackson şi diferitele momente ale vieţii sau carierei sale.
În legătură însă cu faptul că dorea să fie iubit, este definitiv adevărat, ca să respect formularea, numai că el dorea să fie iubit fără rezerve. Fapt care nu i s-a întâmplat - şi de aici una dintre dramele sale, pentru că nu era capabil să creadă că prea puţini muritori au (avut) parte de aşa ceva şi că el nu era printre aceştia. De aceea s-a îndreptat către animale şi copii (ehe, filmul lui Stanley Kramer, din 1971, "Bless the Beasts and the Children", daaa) şi, probabil, este una din explicaţiile pentru care era atât de introvertit - timid în relaţiile cu femeile. Pentru că în relaţiile cu alţi adulţi era perfect normal, chiar foarte dezinvolt.
El însuşi avea rezerve faţă de alţii (mai ales altele, îndeosebi după relaţiile cu Tatum O'Neal şi Brooke Shields, nefericite alegeri din partea sa), prin urmare - greu să ai ce nu dai. Deşi, dacă mă gândesc bine, cam aşa se întâmplă de obicei. Tatum O'Neal a fost prea brutală, iar Brooke Shields, clar, n-avea niciun gând în ceea ce-l privea. N-am toate datele, dar din ceea ce ştiu deocamdată, era stânjenită de rasa şi de familia lui. Poate şi de felul său de a fi. Cu toate că s-a străduit să fie diplomată şi să mascheze. Nu poate fi condamnată, e şi ea, la rândul ei, om, deşi singurul ei talent a fost frumuseţea şi, dacă i-ar fi stat cu adevărat alături, poate alta ar fi fost soarta lui. Oricum, în rol de nevastă a lui Michael Jackson ar fi avut poate mai mult de câştigat. Dar ea şi-a dorit, desigur, mai mult şi... asta e. N-a obţinut, dar e fericită.
