Surpriza nr.1: este o înregistrare audio, din 1983 - cea care a postat-o pe You Tube, Aleena (studentă, UK), spune că e un mesaj pe care The Jacksons l-au adresat fanilor. Foarte bine dar - surpriza este că, după cum se aude, mesajul e înregistrat pe un disc (evident, vinil). Ceea ce mi se pare cam neobişnuit, chiar pentru vestici.
Surpriza nr. 2: este, ca să zic aşa, alcătuită din două părţi - surpriza 2a. "Good bye" la minutul 4'14" - cu reluare la 4'23" şi surpriza 2b., care este de proporţii, începe la minutul 4'35". Este un fel de jam-session, dar nu în sens jazzistic ci doar, ăăă, jacksonistic (uau...).
Păcat că sunetul e foarte înfundat încât, pe alocuri, nu prea se înţelege ce spun (mai ales că e o discuţie liberă şi, de multe ori, vocile se suprapun).
Dar atmosfera e extraordinară.
Şi-acum, un bonus - din 1976:
Al doilea bonus - tot din 1976:
Surpriza nr. 2: este, ca să zic aşa, alcătuită din două părţi - surpriza 2a. "Good bye" la minutul 4'14" - cu reluare la 4'23" şi surpriza 2b., care este de proporţii, începe la minutul 4'35". Este un fel de jam-session, dar nu în sens jazzistic ci doar, ăăă, jacksonistic (uau...).
Păcat că sunetul e foarte înfundat încât, pe alocuri, nu prea se înţelege ce spun (mai ales că e o discuţie liberă şi, de multe ori, vocile se suprapun).
Dar atmosfera e extraordinară.
Şi-acum, un bonus - din 1976:
Al doilea bonus - tot din 1976:
Al treilea - din 1970 (deşi e-n alb-negru, filmarea e mai adevărată decât cea emtivistă):
