În plin S.F.

Ce legătură ar putea avea Vangelis & Jon Anderson cu Michael Jackson? Aparent - doar faptul că au trăit, la un moment dat, pe aceeaşi planetă şi că toţi trei au numele legate de muzică. Dar dacă în ecuaţia asta îi introducem şi pe Quincy Jones plus Donna Summer, la care se adaugă şi alte nume precum Brenda Russell, James Ingram, Dionne Warwick, Kenny Loggins, Lionel Richie şi Stevie Wonder (adică lista celor care apar în filmuleţul de deasupra), intrăm în plin S.F.
Da, e adevărat că am tras la temă, pentru că în povestea asta Michael Jackson este doar la "şi alţii", dar - la urma urmei, câţi dintre noi (mai) ştiu câte ceva despre Donna Summer? Povestea este una din 1982, dar ea a început cu un an înainte. În 1981, Jon & Vangelis - unul dintre uimitoarele duete ale muzicii dintotdeauna - au lansat un LP remarcabil, o adevărată piesă de colecţie: "The Friends of Mr. Cairo" (aluzie la filmul "Şoimul maltez" din 1941; chiar pe disc apare şi vocea lui Peter Lorre).

A patra piesă din prima ediţie şi a doua piesă din ediţia a doua este "State of Independence" - care are o poveste interesantă.

Asculta mai multe audio Muzica

Discul tandemului Jon & Vangelis nu a trezit un foarte mare interes la vremea aceea, fiind eclipsat de o altă creaţie a lui Vangelis, Chariots of Fire, coloana sonoră a filmului apărut tot în 1981 şi dedicat Jocurilor Olimpice din 1924.

Dar piesa "State of Independence" a fost aleasă de Quincy Jones pentru albumul Donnei Summer, album numit chiar "Donna Summer", din 1982.

A fost, de altfel, şi al doilea single al acestuia, lansat tot în 1982.

Am pus link la album pentru că doar citind care este echipa care l-a realizat te ia durerea de cap: cea tehnică (şi, parţial, şi cea de acompaniament orchestral) este cvasi-identică cu echipa care a realizat albumul Thriller. Doar corul/corurile diferă, pentru că la albumul Donnei Summer au contribuit şi cei amintiţi deja (plus: la chitară apare Bruce Springsteen).

Înregistrarea din 1982 a fost reluată de Donna Summer în 1990. Totuşi - nu mă pot abţine să nu fac câteva observaţii: cum se face că, având aceeaşi echipă tehnică - condusă de acelaşi Quincy Jones, Donna Summer - un mare nume al muzicii, de altfel - nu a atins performanţa de succes şi longevitate artistică a lui Michael Jackson? Ca să nu spun că, deşi Donna Summer a fost cea care a scos în faţă una din piesele albumului semnat de Jon Anderson şi Vangelis Papathanassiou, colecţionarii (şi nu numai) au ales, la urma urmei, tot originalul. Şi mai adaug că, de fapt, interpretarea lui Jon Anderson este de mii de ori mai adevărată decât cea a Donnei Summer. Ei i se potrivesc alte partituri. Cu toate astea, Donna Summer a ţinut mult la piesă - cântând-o şi în concerte şi, după cum am văzut, reluând-o într-un album din 1990.
Ca să vezi unde duce o filmare de doar 52"...
P.S. Pentru că discul celor doi (Jon & Vangelis) este remarcabil, l-am pus la Tarabă... Aici mai avem o interpretare live a lui Jon Anderson, din 2006.

Ahhhhhhh, ce mult mi-ar fi plăcut să fi existat o colaborare între Michael Jackson şi Vangelis - poate chiar una cu Anderson...