
Da, facem un exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi dacă?... deşi istoria nu se scrie cu "dacă". Totuşi, pentru moralul nostru - dă bine. E covârşitor numărul celor care ar vrea sau ar fi vrut să se afle faţă în faţă cu idolul vieţii lor. În cazul de faţă, imposibilul e dublu. Dacă ar fi trăit, s-ar fi putut întâmpla? Slabe speranţe. Dar dacă aşa ceva ar fi fost posibil, cum ar fi trebuit să se întâmple pentru ca acest lucru să conteze şi pentru "partea adversă"? Ce calităţi trebuie să ai sau să fi avut pentru a nu trece neobservat(ă)? Dar conjunctura - care ar fi fost cea favorabilă? Asta - în condiţiile în care "tu" să rămâi (să fi rămas) exact ceea ce eşti, nu să te visezi nici emirul Qatarului, nici vedeta nr.1 a Hollywoodului şi nici progenitura vreunui star rock'n'roll. Să rămâi ceea ce eşti - adică un nimeni. Un nimeni din punctul de vedere al detaşării din masa de fani sau ceva de genul ăsta, pentru că acolo, în masa de fani, contezi, desigur. Dar ca să contezi în atari circumstanţe, trebuie să stai departe şi să nu ai date clare de identificare. Dacă însă vrei să te identifici, ieşind din masa de fani - care ar trebui să fie datele concrete, personale şi de împrejurări? Nu-i aşa că e fără răspuns? Sau e atât de complicat, încât nu ţine de putinţa realizării prin forţe proprii. E din altă parte, adică e sau nu e, indiferent de voinţa proprie (a ta, a lui, a cuiva). 101% şanse normale sunt ca, aflat faţă în faţă cu idolul, să pari idiot, să fii chiar idiot, sau să nu exişti, pur şi simplu. Tu să consemnezi faptul la date istorice importante, el - la nimic sau la încă o doză de stres. E, cum să faci să conteze şi să nu te îmbeţi cu apă rece?