Toţi ştiu şi vorbesc despre Eddie van Halen şi Slash. O să vorbim despre colaborările lui Michael Jackson cu numele de top din domeniul chitarei, dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi: chitariştii de studio şi cei de turneu.
Chitariştii de studio care au lucrat la albumele lui Michael Jackson de la "Off the Wall" până la "Invincible" sunt extrem de numerşi, chiar dacă unii ditnre ei au colaborat la mai multe albume: Larry Carlton, Marlo Henderson, Louis Johnson, Bobby Watson, Wah Wah Watson, David Williams şi Phil Upchurch - pentru albumul Off the Wall; Paul Jackson, Louis Johnson, David Williams, Dean Parks şi Steve Lukather - pentru albumul Thriller; Nathan East, David Williams, Bill Bottrell, Eric Gale, Danny Hull, Steve Stevens, Dann Huff, Michael Landau şi Paul Jackson, Jr. pentru albumul Bad - unde chiar şi Michael Jackson a cântat la chitară; Teddy Riley, Paul Jackson, Louis Johnson, Bill Bottrell, Tim Pierce, Jai Winding, David Williams şi Abraham Laboriel - pentru albumul Dangerous; David Williams, Larry Clayton, Dean Parks, Eric Gale, Tim Pierce, Dann Huff, Paul Jackson Jr., Steve Lukather, Bill Bottrell, Jeff Mirinow, Rob Hoffman, Jen Leigh, Michael Thompson, Trevor Rabin, Steve Lukather, Colin Wolfe, Louis Johnson, Nathan East, Terry Jackson, Doug Grigsby şi Guy Pratt pentru albumul HIStory; Kenneth "Babyface" Edmonds, Michael Thompson, Nathan East, Michael Landau şi Rick Williams pentru Invincible, toţi profesionişti de primă mână dar neştiuţi tocmai din cauza locului unde-şi desfăşoară activitatea. În fond, chitariştii de studio sunt aleşi de producători - şi când aceştia sunt Quincy Jones, Teddy Riley, R. Kelly, Brian Loren ori chiar Michael Jackson n-ar mai fi nevoie de niciun argument.
Din lista de mai sus (e mare, nu? ca să vezi câtă armată de muzicieni e necesară doar într-un singur domeniu - cum este, în cazul de faţă, chitara - fie ea rece sau electrică, solo sau bas) i-am omis în mod voit pe "grei", pentru că despre ei o să vorbim mai la deal. De asemenea, şi despre chitariştii de turneu o să pălăvrăgesc tot în postările următoare.
Oricum, ca o notă aparte ar fi de spus că doar citirea "creditelor" de pe fiecare disc duce la descoperiri interesante, rareori menţionate dar avute, cel puţin teoretic, de fiecare fan chiar sub propriul nas. O să vorbim şi despre astea.
Chitariştii de studio care au lucrat la albumele lui Michael Jackson de la "Off the Wall" până la "Invincible" sunt extrem de numerşi, chiar dacă unii ditnre ei au colaborat la mai multe albume: Larry Carlton, Marlo Henderson, Louis Johnson, Bobby Watson, Wah Wah Watson, David Williams şi Phil Upchurch - pentru albumul Off the Wall; Paul Jackson, Louis Johnson, David Williams, Dean Parks şi Steve Lukather - pentru albumul Thriller; Nathan East, David Williams, Bill Bottrell, Eric Gale, Danny Hull, Steve Stevens, Dann Huff, Michael Landau şi Paul Jackson, Jr. pentru albumul Bad - unde chiar şi Michael Jackson a cântat la chitară; Teddy Riley, Paul Jackson, Louis Johnson, Bill Bottrell, Tim Pierce, Jai Winding, David Williams şi Abraham Laboriel - pentru albumul Dangerous; David Williams, Larry Clayton, Dean Parks, Eric Gale, Tim Pierce, Dann Huff, Paul Jackson Jr., Steve Lukather, Bill Bottrell, Jeff Mirinow, Rob Hoffman, Jen Leigh, Michael Thompson, Trevor Rabin, Steve Lukather, Colin Wolfe, Louis Johnson, Nathan East, Terry Jackson, Doug Grigsby şi Guy Pratt pentru albumul HIStory; Kenneth "Babyface" Edmonds, Michael Thompson, Nathan East, Michael Landau şi Rick Williams pentru Invincible, toţi profesionişti de primă mână dar neştiuţi tocmai din cauza locului unde-şi desfăşoară activitatea. În fond, chitariştii de studio sunt aleşi de producători - şi când aceştia sunt Quincy Jones, Teddy Riley, R. Kelly, Brian Loren ori chiar Michael Jackson n-ar mai fi nevoie de niciun argument.
Din lista de mai sus (e mare, nu? ca să vezi câtă armată de muzicieni e necesară doar într-un singur domeniu - cum este, în cazul de faţă, chitara - fie ea rece sau electrică, solo sau bas) i-am omis în mod voit pe "grei", pentru că despre ei o să vorbim mai la deal. De asemenea, şi despre chitariştii de turneu o să pălăvrăgesc tot în postările următoare.
Oricum, ca o notă aparte ar fi de spus că doar citirea "creditelor" de pe fiecare disc duce la descoperiri interesante, rareori menţionate dar avute, cel puţin teoretic, de fiecare fan chiar sub propriul nas. O să vorbim şi despre astea.
