Încă ceva

După tot ce s-a spus în ultima vreme despre zilele din urmă ale vieţii ale lui Michael Jackson, adică un fel de ping-pong între foarte bine şi foarte rău, ceea ce povesteşte Kai Chase, bucătăreasa personală, pare o secvenţă din filmul Mary Poppins (cum ar veni) băgată în mijlocul dansului din Thriller. Ce tare sunt! oricum, e de citit (că e mai uşor decât de stat şi privit) ceea ce a spus în emisiunea lui Larry King de azi (e vorba despre azi-ul nostru): http://transcripts.cnn.com.

Dacă ar exista un microscop pentru sunete, aş spune că aşa ascult acum cele două melodii menţionate pe www.spiritus-temporis.com: "Speechless" şi "Beautiful Girl". Pe prima o ştiam bine, a doua - abia de-acum înainte. E rămasă doar ca demo, dar uite cum poate suna un demo - mă-ntreb cum ar fi fost finisată.

Oricum, într-un filmuleţ făcut anul trecut în Irlanda - unde se afla într-un studio de înregistrări alături de will.i.am (unde, mă gândesc, probabil pregăteau ediţia de lux pentru a 25-a aniversare a Thriller-ului şi unde s-a arătat entuziasmat de o cameră de filmat digitală), Michael Jackson spunea că îi place să ia sunetele şi să le pună la microscop şi astfel să le prelucreze (să manipuleze, zice el): minutul 2'43" (linkul e la fotografia capturată chiar din film).

Am parcurs câteva dintre comentariile făcute la acest filmuleţ şi nu mă pot abţine să nu citez ceea ce a scris unul dintre fani: "he looks so tired, there were no sparkle in him, no life .. seems like he says every word though pain... Such a big loss... but why we are so sad now, when he is physically dead. Where we all have been when he was slowly dying? Such a shame on us..." (missingusik - pare a fi de prin Rusia sau cam aşa ceva, slav - în orice caz)

Da: după popoarele nordice europene, iată că şi popoarele nordice americane au instituit moda - care e de salutat, chiar dacă e modă - omagiului colectiv. De exemplu, la 27 iulie a.c., ce se întâmpla prin Montreal...

P.S. În sfârşit, am pus la punct şi bara video (la subsol: "Ne holbăm"). Urlă mândria în mine! Numai că se comportă aiurea (bara video, măi, nu mândria mea). Asta e...

Fişe de lucru - III: Vocea

Există - la noi, în România - prejudecata, că altfel nu pot să-i spun, că Michael Jackson n-avea cine ştie ce voce. Pot da cel puţin două exemple de persoane posesoare de studii de Conservator, plus vreo câţiva "critici" de specialitate (mă rog, e un fel de auto-intitulare sau, în lipsa de altceva...) care au afirmat cu glas tare acest lucru - unii mai agresiv, alţii - cu delicateţe. Citind cele scrise în Rolling Stone, am mai făcut ceva cercetări şi uite ce am găsit (îmi mărturisesc uluirea):

De pildă, pe site-ul www.spiritus-temporis.com (nu am tradus, ca să fie cât mai clar; m-am băgat doar la câteva "precizări", pentru că erau paranteze/linkuri - se pot accesa de pe site, oricum - şi am scurtat enorma listă a celor care au folosit sau folosesc falsetto ca tehnică de cântat):
"Michael Jackson, described by his vocal coach, Seth Riggs, as a high tenor, was declared the 11th best vocalist in contempary music, according to MTV's 22 Greatest Voices in Music. He has recieved many awards for his vocal performance through-out his career.

• a. MTV's 22 Greatest Voices in Music is a countdown of the greatest singers in contemporary music, by MTV and Blender Magazine. The countdown, which was aired in March2003, features vocalists from the different genres of music including Pop, R&B, Rock and Hip-Hop. The list was compiled by music industry critics, but fans were also given the opportunity to vote in a nation-wide poll conducted on MTV2.
  
• b. In music, a tenor is a male singer with a high voice (although not as high as a countertenor). In four part chorale-style harmony, it is the second lowest voice, above the bass and below the soprano and alto. A typical tenor will have a range extending roughly from the C an octave below middle C to the C above middle C (i.e. C3-C5). In a mixed-gender choir, females may also sing as tenors. Unlike its female counterpart, the soprano, tenors are frequently required to execute the Tenor C on demand in order to be considered a true tenor.
  

Technically, Michael Jackson has one of the finest voices in contempary music. His first advantage is the natural speed of his voice. Michael Jackson has the ability to sing in staccato, and sing complex rhythms in perfect timing. The best recorded example of this is the title track from his 1979 album, Off The Wall.

• In musical notation, staccato indicates that notes are sounded in a detached and distinctly separate manner with their lengths shortened; that is, a short silence should be between the notes, without affecting the rhythm. Notes identified as "staccato" should be played or sung abruptly and short. Usually notated by a dot over the head of the note when the stem is downward, or by a dot below the head of the note when the stem is upward.

Jackson's second advantage as a singer is his range. Michael Jackson's natural vocal range, before he breaks off into falsetto, goes from two E's below middle C, to two B's above middle C, or 44 notes. Essentially, Michael is able to reach octaves that other tenors cannot attain with their natural voice. The best example of Michael Jackson's range is a recording from (2004), titled "Beautiful Girl".

• Falsetto (fall-SET-oh) is a singing technique that produces sounds that are pitched higher than the singer's normal range. It can also mean an artificially-raised speaking pitch. This often occurs momentarily, if repeatedly, in males during puberty as their voice changes. The break between voice registers, audible or not, is called the passaggio. The 'falsetto register' is used by male countertenors to approximate the register in classical voice that previously employed castrati, in pieces written after castratism became socially unacceptable, and eventually universally outlawed. It is also used by many male rock singers to produce their over-the-top soaring vocals:

• Jon Anderson of Yes
  
• The Beatles, not generally known for falsetto, used the technique in "Tell Me Why"
• Stephen Bishop, singing the closing theme from National Lampoon's Animal House
• The Blues Brothers used the technique at one point in "Stand By Your Man"
• Lou Christie
• Noel Gallagher of Oasis
• Rob Halford of Judas Priest
• Roger Hodgson of Supertramp
• Geddy Lee of Rush
• Chris Martin of Coldplay
• Curtis Mayfield, on the Superfly soundtrack album
• Freddie Mercury of Queen
• Axl Rose of Guns N' Roses (and many other heavy metal vocalists)
• Jeff Sorensen, solo artist
• David Usher, solo artist
• Brian Wilson of The Beach Boys
• Thom Yorke of Radiohead.
• Trent Reznor of Nine Inch Nails (for only one song.)
Falsettos were also prominent lead singers in soul music groups, including:
• William Hart of The Delfonics
• Eddie Kendricks of The Temptations
• Russell Thompkins Jr. of The Stylistics.
Perhaps the most famous falsetto singers in pop are Barry Gibb of the Bee Gees, Michael Jackson and Prince.

Bob Geldof said of Michael Jackson's voice, "when (he) sings it is with the voice of angels..."."
Mai clar de atât nu se poate.


fotografiile: www.gettyimages.com
EXCEPŢIONAL şi chiar tulburător interviul postat pe site-ul Rolling Stone, în articolul Michael Jackson: Hear How He Wanted to Be Remembered
Merită să fie tradus (mai încolo, că ţine cam 25 de minute şi ceva - varianta scurta! - cea "normală" ţine 57'). A fost înregistrat în toamna 2001 (octombrie) şi, printre altele - când cineva l-a întrebat care ar fi singurul cântec pe care l-ar alege pentru a-l cânta tot restul vieţii - Michael Jackson a ales 3: "Heal the World", "Speechless", "You Are My Life"; că "Speechless" a fost inspirat de copaci, de pădure; că, dacă ar fi să schimbe ceva în viaţa lui, ar alege să fie un om obişnuit... Asta-i ce-am reţinut din mers.

Fişe de lucru - II

Poporul ştiinţific declară sus şi tare că nu există coincidenţe. Eu - făcând parte din poporul neştiinţific - mai cred că, din când în când, se mai strecoară prin viaţa fiecăruia câte o coincidenţă. În viaţa lui Michael Jackson, coincidenţele - fie că au conotaţii benefice, fie că au fost malefice - cam abundă şi lucrul acesta îl poate pune pe gânduri chiar şi pe un om de ştiinţă.

De exemplu: Michael Jackson s-a născut şi a crescut într-o familie ce aparţinea sectei sau organizaţiei religioase Martorii lui Iehova (pentru amănunte, e de vizitat Wikipedia - mai degrabă varianta englezească decât cea românească; pentru eliminarea oricărei controverse, le linkuiesc pe amândouă - cu precizarea că, pe varianta românească, există menţiuni privitoare la tonul nepotrivit al articolului) ai cărei membri, printre altele, refuză transfuziile de sânge. (Am putea, prin asociere, să considerăm că nici grefele de piele nu sunt acceptate?) Oricum, accidentul major din 1984 (în plină glorie) a presupus şi transfuzii de sânge. Bun, asta e o coincidenţă - deşi nu oricui i se întâmplă să aibă arsuri - şi încă de o asemenea gravitate. (Că tot veni vorba, în fotografia de mai jos - de la www.gettyimages.com - se vede bine cicatricea lungă ce porneşte de la bărbie, în josul gâtului; asta că tot spunea Paul Agarici că a remarcat-o în timp ce făcea poze la concertul de la Bucureşti; iaca, nu-i singurul care a nimerit să fotografieze asta... - adică încă o taină: ce-o fi, de la ce, când...?)

A doua coincidenţă majoră: la data filmărilor pentru Thriller, Michael Jackson nu fusese încă diagnosticat (după ştiinţa mea, dar poate mă înşel) nici cu vitiligo - deşi boala părea evidentă, după cum se vede din montajul (nu ştiu dacă nu e "prelucrat" ) de pe site-ul www.wat.tv - şi, cu atât mai puţin, cu lupus. Despre vitiligo eu ştiu că ar fi aflat abia prin 1986 - conform site-ului Wikipedia. Pe de altă parte, scurt-metrajul Thriller a fost lansat la 2 decembrie 1983 - aşadar, cu aproximaţie, cu 3 ani înainte (hai, doi şi jumătate).

Cel mai vândut album şi filmul care a schimbat definitiv istoria videoclipurilor (repet - Michael Jackson nu suporta această denumire, cel puţin NU în ceea ce priveşte creaţiile sale video) a devenit, iată, scenariul propriei sale vieţi: "I'm not like other guys... //... I mean, I'm different" - după care urmează transformarea în zombie. La vremea aceea, orice ins cu capul pe umeri ar fi considerat că sunt replici de film şi că, cel mult, se poate face o asociere cu faptul că Michael Jackson avea un talent artistic ieşit din comun.

Urmărind însă referirile pe care chiar el le-a făcut, de-a lungul vremii care a urmat, la aceste filmări, se poate observa uşoara sa obsesie pentru chiar această scenă şi pentru această replică (abia apoi vorbea, pe larg, despre coregrafie). Să fi fost vorba de vanitate? Nu cred, hotărât lucru - nu era vorba de aşa ceva. Ştiind pasiunea sa de a emite mesaje "cifrate", nu putem interpreta aproape nicio afirmaţie a artistului stricto sensu: în spatele fiecărui mesaj se ascunde un altul, foarte personal, dar care explică (sau ar putea explica) multe din acţiunile sale, aparent ciudate sau extravagante.

E de luat în considerare şi ceea ce a afirmat Quincy Jones, într-un interviu despre Michael Jackson, postat pe site-ul men-style.com, luna aceasta: "I've learned so much about the human mind and the body, and the doctors talk all the time about how you become your thoughts. It's true. With one thought it starts, you know, and if you sit there and just stay hung up on one negative thought, you will become that thought."

În altă ordine de idei, trebuie meţionate articolele lui Quincy Jones referitoare la Michael Jackson - pe site-ul său, www.quincyjones.com: primul, "Words from Quincy", a fost postat la data de 26 iunie, iar al doilea, "Remembering Michael" - la 7 iulie a.c.. În acesta, Quincy Jones spune: "This wonderful artist who commanded the stage with catlike grace, shattered recording-industry records, and broke down cultural boundaries around the world, and yet remained the gentlest of souls. He was a different kind of entertainer. He’d work for hours, perfecting every lick, gesture, and movement so that they came together precisely the way they were intended to. We achieved heights in the ’80s that I can humbly say may never be reached again, and reshaped the music business forever. How could Michael be gone? He was a part of my soul. -Q"

Sinteză

De vizitat site-ul românesc dedicat artistului: MJR - Michael Jackson România
Şi - simpatic omagiul adus de www.i-mockery.com... cu referire la Thriller (normal).

Fiecare fotografie din prăvălia asta trimite undeva; puţine sunt cele care nu sunt decât pentru "ele-însele".
De jos în sus, trimiterile sunt următoarele (primele postări sunt deja în arhivă, adică sunt îngropate pe Insula comorilor - ca să ajungeţi acolo trebuie s-o luaţi la vale, până jos, la subsolul blogului):

• către You Tube - unul din showurile TV ale fraţilor Jackson;
• către You Tube - un alt episod din show-urile "The Jacksons Variety Show";
• către MTV.com - "Michael Jackson In His Own Words", interviu luat la 12 august 1999;
• către You Tube - "Liberian Girl" (despre care vorbea Michael Jackson în interviu);
• către Guiness World Records - "MICHAEL JACKSON DROPS BY GUINNESS WORLD RECORDS TO COLLECT HIS OFFICIAL RECORD CERTIFICATES";
• către Getty Images, una din cele (dacă nu cumva cea) mai cuprinzătoare colecţii de fotografii (sunt mai multe trimiteri către-, nu le-am mai repetat;
• către You Tube - ultima apariţie, de fapt, a lui Michael Jackson pe scenă, în 2001;
• către You Tube - situaţie comică, neregizată, între Eddie Murphy şi Michael Jackson;
• către site-ul oficial al fan-clubului MJ (sunt mai multe, pe toate continentele, dar acesta, existent în Texas - SUA, este cel recunoscut ca fiind oficial de către Michael Jackson);
• către site-ul trupei U2, care i-a dedicat un moment lui Michael Jackson în timpul concertului de la Berlin;
• către You Tube - "Michael Jackson 20/20 Special - The man and his music";
• către You Tube - "Michael Jackson - Private home movies";
• către Wikipedia - povestea cântecului "Billie Jean";
• către You Tube - Jackson 5: "Sugar Daddy";
• către You Tube - Michael Jackson: "They Don't Care About Us";
• către You Tube - un mini-documentar despre vizita lui Michael Jackson la un orfelinat;
• către www.lyrics007.com - "I Want You Back": "The single was a notable first in many respects: it was the first Jackson 5 single to be released on Motown, the first of four Jackson 5 number-ones released in a row (the others are "ABC", "The Love You Save" and "I"ll Be There"), and the first song writen and produced by The Corporation, a team comprising Motown chief Berry Gordy, Freddie Perren, Alphonzo Mizell and Deke Richards. "I Want You Back" was also the first Jackson 5 song recorded in Los Angeles, California; the quintet had previously been recording Bobby Taylor-produced covers, including "Who's Loving You", the b-side to "I Want You Back", at Hitsville U.S.A. in Detroit, Michigan."(en.wikipedia.org);
• către www.tmz.com - la pagina dedicată lui Michael Jackson
  

Motown

Am găsit pe Wikipedia, în articolul dedicat casei de discuri Motown (unde au apărut, practic, Jackson 5), un paragraf foarte important pentru înţelegerea semnificaţiei acestei "fabrici" de muzică (Motown este şi porecla oraşului Detroit, unde a apărut casa de discuri, adică "oraşul motoarelor"):

"Motown’s music was crafted with the same ear towards pop appeal. The company specialized in a type of soul music it referred to with the trademark "The Motown Sound".

The Motown Sound was typified by a number of characteristics: the use of tambourines to accent the back beat, prominent and often melodic electric bass guitar lines, distinctive melodic and chord structures, and a call and response singing style that originated in gospel music.

In addition, pop production techniques such as the use of orchestral string sections, charted horn sections, and carefully arranged background vocals were also used. Complex arrangements and elaborate, melismatic vocal riffs were avoided; Motown producers believed steadfastly in the "KISS principle" ("keep it simple, stupid").

Berry Gordy used weekly quality control meetings, held every Friday morning, and veto power to ensure that only the very best material and performances the company came up with would be released. The test was that every new release needed to "fit" into a sequence of the top 5 selling pop singles of the week. As a result, several tracks which later became critical and commercial favorites were initially rejected by Gordy, the two most notable examples being a pair of Marvin Gaye songs, "IHeard It Through the Grapevine" and "What's Going On". In several cases, producers would re-work and re-re-work tracks in hopes of eventually getting them approved at a later Friday morning meeting, as producer Norman Whitfield did with "I Heard It Through the Grapevine" and The Temptations' "Ain't Too Proud to Beg".

Many of Motown's best-known songs, such as all of the early hits for The Supremes, were written by the songwriting trio of Holland-Dozier-Holland (brothers Brian & Eddie Holland and colleague Lamont Dozier). Other important producers and songwriters at Motown's Hitsville U.S.A. recording studio and headquarters included Norman Whitfield & Barrett Strong, Nickolas Ashford & Valerie Simpson, Frank Wilson, Motown artists Smokey Robinson, Marvin Gaye and Stevie Wonder - and Gordy himself.

The many artists and producers of Motown Records collaborated to produce numerous hit songs, although the process has been described as factory-like (such as the Brill Building). The Hitsville studios remained open and active 22 hours a day, and artists would often be on tour for weeks, come back to Detroit to record as many songs as possible, and then promptly set back out on tour again.

The style created by the Motown musicians was a major influence on several non-Motown artists of the mid-1960s, such as Dusty Springfiled and The Foundations. In the United Kingdom, the Motown Sound became the basis of the northern soul movement. Smokey Robinson said the Motown Sound had little to do with Detroit:

"People would listen to it, and they'd say, 'Aha, they use more bass. Or they use more drums.' no way. When we were first successful with it, people were coming from Germany, France, Italy, Mobile, Alabama. From New York, Chicago, California. From everywhere. Just to record in Detroit. They figured it was in the air, that if they came to Detroit and recorded on the freeway, they'd get the Motown sound. Listen, the Motown sound to me is not an audible sound. It's spiritual, and it comes from the people that make it happen. What other people didn't realize is that we just had one studio there, but we recorded in Chicago, Nashville, New York, L.A.- almost every big city. And we still got the sound." (Hirshey, Gerri (1994). Nowhere to Run: The Story of Soul Music)."

sursa: en.wikipedia.org
fotografia: www.gettyimages.com

Transcrierea unei discuţii

Nu mi-e foarte clar în ce împrejurări a avut loc discuţia de mai jos - între Michael Jackson şi o ceată de prichindei -, cu siguranţă că NU în timpul conferinţei organizate la Neverland în 1995 (" World Childrens's Conference at Neverland in 1995") - cum s-ar fi putut crede şi cum eram şi eu gata s-o fac, pentru că apar referiri la o vizită din iulie 1996 în Africa de Sud. Prin urmare, e după această dată, dar habar n-am când. Oricum, copiii i-au pus întrebări şi chiar şi-au spus părerile despre diferite probleme.

Question: about musical influences
Michael: I have been influenced by, uh, pretty much by cultural music from all over the world. I have studied personally all kinds of music, you know, from Africa to India, to Chinese, Japanese, music is music and it is all beautiful. So, I am influenced by all of those different cultures.

Question: about racism
Michael: It is cruelty, it´s ugly and I hate it. You are my brother (points out to the children). They are my brothers. If you are black, white, Arab.... we are all the same. I love all races equally.

Question: A girl about 11 or 12 years old asks a question but only the word "Arabs" is audible.
Michael: Is it true that I WHAT?

Question (girl): That you do not like Arabs?
Michael: No that´s not true at all. I love Arabs, I love ALL people of the world. That´s a good example now of people make up stories that are not true.

Question: about family wishes.
Michael: I am a very family oriented person and I come from a family of ten children (?), so I am very used to a family, you know.... surrounding, to come around you as a unity. So I don´t think I can live without that bond. So I would love to have a major...... (Huge smile from ear to ear) a huge family. I´d say a total of twelve.... (bigger smile) .. My aunt had 13 children, I have an uncle who had 12 children, and my father had 10 children, and so eh.. I looove big...... everywhere...

Question: about his audiences.
Michael: I can... You can feel the audience. It is love we are talking about. Ooh, you can definitely feel them, that... You hear them, they are swaying and screaming and fainting, the reactions are always lovely...

(A little boy in the group, about 7 years old , introduces himself by his name and says that he is from Egypt)

Question (boy): Would you ever do a concert in Egypt?
Michael: I love to do a concert in Egypt. I would love the next tour to go to all of your cities. I have only been there at the airport, but it looks like they are wonderful people. (Michael gives a big smile and points his arm to the group of kids) All of you are wonderful people. I am happy to be here.

Michael sits on the sofa again, hat and baseball jacket back on.

Question: About creating music (possibly asked about collaborating with others) .
Michael: A thought, it is an embryo of a thought, of an idea. It is a brief concept. And then you collaborate with someone. Could be a writer. I say, I want to do this, I want to do that, and I want to do this. You tell him to develop it, because you..... I cannot do it right now, because I got to go on to the next song, the next thing. So they´ll come up with something, working with their ideas and they´ll come with them back to me ... you go [to see] whether you like it or not. I mean I have done that with pretty much everything that I have done. I am usually there for the concept for the writing. I co-write usually all my pieces that I do.

Question: it is not clear what the question was.
Michael: The Garden of Eden was probably in Africa, I am pretty sure. And the people could not have been nicer. (he refers to his visit to South Africa in July 1996 where he attended Mandela´s birthday). And I loved it. I loooooved it. And the music, ooooh, and the rhythm [he looks like he is in awe]. Seeing petty little kids with the perfect rhythm and .. the way they moved their little bodies. (Michael imitates their dance movements with his arms and shoulders). I was just....Oooh I was amazed. It was GREAT! They gave me everything. They showered me with gifts. You know, clothing, food. And in the hotel...

(Michael now stands in front of the group. Has taken off his coat and hat. Dressed in black shirt and jeans. His hair do looks like the hair in the They Don't Care About Us video shot in Brazil.)

Michael: I was in this hotel, right? Big, big, hotel. It had a bowling alley, it had a big game room, big swimming pool. But when I would look out of my window, as far as I could see, there would be people. They even would sleep out there, waiting for me. They would sleep out there!!! All day long they would stand there. At night they would be out there waiting for me. It was just..... They could not have been sweeter. And I loved it. And I am thinking about buying a house there in Africa.

Question: About Heal the World.
Michael: With Heal the World we have helped millions, hm, and as we speak we are looking at a hospital in New Jersey.
That would be the first Michael Jackson hospital and we would like to make these, throughout the world.
That is our goal and our mission.
And I hate the word orphanage, but pretty much a housing for a unity of people that are in need, you know.
This is pretty much where my heart is and I would love to continue doing it.

(this was obviously a topic Michael is very passionate about, you could see it in his body language).

Secvenţe

a. Michael şi Jackie Jackson dând un interviu în 1972 (de unde şi fotografia de alături, "capturată" de pe screen, cum ar veni);
b. un mini-interviu la "Soul Train" din 1975;
c. un interviu din 1979 - în emisiunea "Soul Train", însoţit de cântecul "You Push Me Away";
d. un alt interviu, din 1980, cu toată familia Jackson (după lansarea albumului "Off the Wall");
e. un interviu din 1995 - subtitrat în arabă.
f. despre Neverland, într-un articol publicat de "Mail online" la data de 3 iulie 2009: Inside Neverland: The stunning photographs of Michael Jackson's empty fantasy.
g. un interviu din 1988 - în trei părţi, luat de Molly Meldrum; în partea a doua apare şi Quincy Jones, iar în a treia - nu (asta ca să fac linkul);
h. un moment de respiro în timpul filmărilor la Thriller, cu John Landis, regizor.

În fine, amănunte importante despre ancheta privind moartea lui MJ - anchetă aflată în derulare - se găsesc la ediţia Larry King Live difuzată la data de 27 iulie a.c. (la noi - 28 iulie). Ar fi trebuit deja să fie date publicităţii rezultatele autopsiei - şi se vede treaba că mai durează.

Interesant este arborele genealogic al familiei Jackson, unde se vede că erau 11 (!? sic!) fraţi, nu 10 cum ştiam noi şi 9 cum se declară oficial... Mă rog, într-un interviu pe care l-a dat cândva MJ unor copii, el tot povestea că sunt 10 fraţi... Să înţeleg că tre'să mai săpăm, cotrobăim, scotocim...

În altă ordine de idei, să mai adăugăm o adresă (nu e singura) bună pentru cultura noastră generală: http://www.azlyrics.com/j/jackson.html
fotografia: www.gettyimages.com

Fişe de lucru - I

Cum cărţile se scriu din cărţi, n-o să-mi propun să fac un astfel de lucru şi, pornind pe calea cercetărilor ca un diletant (având scuza lipsei materialului documentar solid la îndemână), o să mă raportez pe cât se poate la sursa cea mai sigură, adică la ceea ce a spus sau scris Michael Jackson însuşi. Începem cu "Private Home Movies" - mai ales că sunt atât de voioase, încât îţi dau curaj să cercetezi mai departe (eventual - cu reveniri la acestea, ca să mai poţi lua o gură de aer) - care filmuleţe au fost puse "cap la cap" în 2003. Minunată, excepţională, antologică secvenţa din episodul I (dat la link) dintre minutele 1'57" şi 3'14". De văzut de mii de ori şi tot haioasă e. Plus cafteala cu frişcă - tot din seria asta...

Prima concluzie care este izbitor de evidentă (a naibii exprimare) este că trebuie să ne plecăm în faţa inteligenţei: fiind înconjurat-asaltat-hărţuit de presă, curioşi, gură-cască, trăncănitori şi turnători, a reuşit, iată, vreme de 50 de ani să-i ducă pe toţi de, ghici ce, de nas. Se dovedeşte acum cât de puţine lucruri se ştiau, de fapt, despre el, despre personalitatea sa vreau să zic - şi asta din cam toate punctele de vedere. Mai misterios ca niciodată - şi pentru a afla noi asta a trebuit ca el să moară - Jackson va ţine minţile ocupate încă vreo 50 de ani, că aşa-i şade bine cuiva atât de complex, pentru ca, la împlinirea sumei, să se descopere cu totul altceva, care să răstoarne toate teoriile referitoare la el. Jos pălăria !

Cu cât aflu mai multe, cu atât înţeleg mai puţin: pare să fie vorba de fiecare dată despre o cu totul altă persoană, neştiind prea bine ce anume s-a păstrat din Michael Jackson cel de la început. Dar s-a mai păstrat ceva ? Sau - măcar ce s-a păstrat din cel "precedent" schimbării ? - şi aici se prea poate să fie doar impresia celui din afară, care habar n-are să vadă. Recunosc.

Candoarea (pentru că nu e vorba despre naivitate şi, cu atât mai puţin, despre puerilism; nici vorbă de aşa ceva) - de care era conştient, iniţial naturală, este construită şi cultivată cu meticulozitate de-a lungul vremii; ajunge una din atitudinile de scenă (scena fiind tot ce era în afara zidurilor domeniului său propriu, fie că e cel real, fie cel mental & afectiv) , care să-l ferească, o dată în plus, de agresivitatea mediului.

Mă întreb cam ce poate simţi cineva care - fiind purtătorul unor astfel de daruri (voce, talent muzical, coregrafic, regizoral chiar, ori - pe alocuri - scriitoricesc) pentru care şi-a sacrificat întreaga viaţă, fiind convins că are menirea dată de sus pentru asta, să ajungă să se vadă atât de hulit şi hăituit; cum e să vezi că ţi se ia chiar şi nădejdea că ţi-ai îndeplinit menirea (sau că măcar eşti pe cale să), că ai făcut/faci ce trebuie; cum e să ţi se ia şi visul sau chiar posibilitatea de a visa, speranţele? că ţi se trânteşte uşa şi ţi se ia şi cheia - după o viaţă întreagă sacrificată la propriu, lăsându-te doar cu întrebarea "la ce a folosit"? Poate sună siropos, dar cam asta e esenţa - o să mă strofoc să o traduc în limbaj scorojit.

Mi-a plăcut ce a povestit un prieten al său, Gotham Chopra, despre intenţia lui MJ de a le ajuta pe cele două ziariste aflate în dificultate în Coreea de Nord. MJ voia sincer să le ajute. dar... Povestea apare în ediţia din 5 iulie a.c. a "The Huffington Post".

Şi tot acolo este postată (la data de 26 iunie) cea mai frumoasă poveste pe care am citit-o până acum în legătură cu Michael Jackson (chiar dacă unii dintre cei ce comentează la subsolul paginii sunt revoltaţi de lipsa de discreţie dovedită de Chopra). Merită să fie tradusă - pentru că este încă o dovadă - zic eu, credibilă, a candorii naturale a lui MJ. Se numeşte "Writing Songs With My Friend Mike".

Mda, am încălcat promisiunea scrisă la începutul chestiunii de faţă... ei, şi ? Nu a meritat ? Minunată poveste, dincolo de cuvinte spune mult mai mult şi mult mai multe. Mai ales spune că eu am scris, probabil, destule prostii. Dar nu le corectez, întâi pen'că habar n-am cum - şi-al doilea, merită să mai facă şi neuronii niscai gimnastică. Măcar ai mei.

PS: povestea asta frumoasă se găseşte şi pe blogul http://www.intent.com/gothamchopra/blog

A trecut o lună

În ultimele zile de viaţă, pe când repeta pentru seria de spectacole "This Is It", Michael Jackson se arăta plin de voioşie: Thrusting his arm in the air after one of his trademark twirls, he cried: "I feel so alive - can you feel it?"

The superstar, who died of a heart attack just hours later, told photographer pal Kevin Mazur: "This is where I belong. Why oh why have I left it so long?" ("Michael Jackson's last interview: The tragic singer’s final moments" By Tom Bryant; publicat la data de 30 iunie, în Mirror.co.uk )

În sfârşit, în ceea ce priveşte marea trăncăneală teoretică, pare că lucrurile încep să se mişte - lent, greoi - şi la noi. Un articol din Dilema veche (nr.283 - 17 iulie 2009) merită toată atenţia. Este semnat de dl. Marius Chivu şi se numeşte "Versus Michael Jackson"; îmi pare bine că şi domnia sa a citit articolele menţionate pe aici (rollingstone-dot-com să trăiască!)... fapt care mă încredinţează că n-am luat-o razna. M ?

Şi uite-aşa am pornit pe urmele adresei trecute în text (entertainment.timesonline.co.uk..... etc) şi am aflat că adresa respectivă nu mai e valabilă (sau are oarece probleme) - dar am găsit altceva, foarte proaspăt (chiar de azi): pe site-ul Timesonline se găseşte articolul numit "Unmasked: The Final Years of Michael Jackson by Ian Halperin".

Iar la adresa http://www.timesonline.co.uk/tol/system/topicRoot/Michael_Jackson/ este o listă întreagă de articole, de tot felul, pe alese, bune-rele, interesante, de pus pe gânduri. Plus: http://www.nybooks.com/articles/22951. Fotografia: www.gettyimages.com.

Şi pentru că ieri-spre-azi (ţinând cont de fusul orar - la noi era deja 26 iunie când s-a anunţat moartea artistului) s-a împlinit o lună de când Michael Jackson a plecat, o să fac din nou o trimitere la blogul dlui Paul Slayer Grigoriu, pentru că în chiar ziua de 26 iunie a postat un articol care, într-un fel, ne reprezintă. Articolul se numeşte "A murit Michael Jackson".

P.S.

Acum cinci zile, la Berlin, U2 a avut concert (ca să mai avem un motiv să ne tăiem venele în lung). Piesa care este semnalată şi pe Wikipedia este "Angel of Harlem" - adică un omagiu adus lui MJ, cu precizarea (faţă de ce spune sursa citată) că, în afară de "Man in the Mirror" (de la minutul 3'30"), a fost adăugată şi prima piesă de pe albumul "Off the Wall", "Don't Stop 'Til Get Enough" . Frumoasă asocierea pieselor, excelentă trecerea, ca să nu mai spun că gestul în sine e mai mult decât emoţionant. Asta e doar o completare, întrucât Rolling Stone ne spune despre turneul început la Barcelona... cu ambele fragmente menţionate. Brava !

Azi n-am mai înţeles nimic din etapa de Tur al Franţei, pen'că... în fine, am tropăit de colo-colo.

Bravo şi celor de la Pro FM, care i-au dedicat lui MJ un post online.

Mă grăbesc...

... să spun mai departe, chiar dacă e cam ca vestea cu Mihai Viteazul (io abia acum am aflat).

Conform site-ului oficial al fanilor lui MJ, MJFC, chitaristul trupei Megadeth, Jeff Young, i-a dedicat o piesă lui Michael Jackson, piesă numită Eternal şi care poate fi ascultată la adresa lui de pe myspace: http://www.myspace.com/guitaristjeffyoung.
Versurile sunt scrise cu sensibilitate - interesantă este si prezentarea pe care Jeff Young o face pe pagina lui:
"NEW SONG "ETERNAL" FEATURED @ OFFICIAL MICHAEL JACKSON FAN SITE
Current mood: humbled.
Category: Music "

Humbled!? Splendid! Ar trebui să nu ne mai sucim minţile şi să nu mai plecăm urechea la toate stupidităţile spuse de tot felul de neici-nimeni: ce dovadă în plus ar mai trebui adusă pentru a stabili care este locul unui artist deosebit (şi, repet, nu e vorba de a fi agreat sau nu; pur şi simplu - care-i sunt meritele şi importanţa). Asta nu înseamnă că trebuie să înghiţim catalogările puerile de tip "King of Pop" - mai ales că atingea prea multe planuri, aşa că "pop" n-ar putea fi interpretat decât ca popularitate. În fine, asta-i altă mâncare de peşte. De remarcat este şi felul în care Jeff Young prezintă situaţia (în secţiunea "What I'm Doing?"): JEFF YOUNG Sickened to see the same "media machine" hyenas that vilified Michael now proving themselves the ultimate hypocrites raving up his memory at 5:45 AM June 26th Mood: silence

Asta se adaugă la piesa pe care am descoperit-o la vremea ei, adică tot cam imediat după moartea lui MJ, cea făcută de The Game ft. Chris Brown, Usher, P Diddy, Boyz II Men - "Better On The Other Side" E înduioşător şi cum au spus că e acest cântec: "omagiu oficial". Adevărul că singurii care l-au susţinut în mod real şi pe faţă, adică public, în perioadele lui cele mai grele au fost rapperii (ca să zic generic, chiar dacă ei se numesc acum entertainers, R&B-işti etc), pe care şi el i-a cultivat fără părtinire.

Şi că mi-am adus aminte: niciun deştept de la noi (în afară de mine, normal!) n-a remarcat că, la concertul din 1992, de la Bucureşti, vocalista era chiar Siedah Garrett, nimeni alta decât co-autoarea piesei-fanion a lui MJ - aşa cum a declarat chiar el, pentru că-i reprezintă folosofia, "Man in the Mirror" (de fapt, de la ea a pornit toată istorioara piesei - dar asta se poate găsi pe linkurile date). N-a căutat-o nimeni, de nicăieri, niciodată, s-o mai întrebe de sănătate, de păreri, de amintiri. Ar fi meritat - adică merită, mă gândesc.
Gata, a-nceput etapa de azi a Turului.

Etaje, paliere şi altitudini

Turul Franţei e tot pe munte sau, mă rog, printre munţi, dar tot pe sus se cheamă că e traseul, din moment ce munţii aceia sunt tocmai Alpii. N-au nicio treabă: pedalează de parcă ar fi la şesul şesurilor. Şi când mă gândesc cum ne târâm noi, ca limacşii, prin Bucureşti. Reţeta de azi a Turului e savoaiardă: cartofi franţuzeşti cu şuncă şi caşcaval. N-are sens să mai spun cum se face, că se subînţelege. Cine spunea că franţujii mănâncă sănătos, că de-aia sunt silfizi ?

Aşa: când spuneam că MJ îşi compunea mesajele pe paliere şi defalcasem pe video şi sonor, voiam să zic că se adresa tuturor nivelurilor de înţelegere şi percepţie. Adică, pe şleau, şi celor deştepţi, şi celorlalţi. Intenţia este foarte clară: asigurarea că mesajul ajunge la cât mai mulţi destinatari şi că este înţeles pe cât se poate de bine. La partea asta din urmă, nu ştiu cât a reuşit.
Ceea ce trebuie semnalat este că degeaba ştim noi că a apărut în prim-plan abia după 1979, pentru că "antrenamentele" de până atunci pot aduce mai multe lămuriri. Un mic exemplu este seria de show-uri ţinute între 1976 şi 1977, foarte elaborate şi înregistrate cu public. Peste faptul că m-am distrat privindu-le (păcat că imaginea nu are o calitate mai bună), o să fac trimitere la primul episod din seria a doua: la minutul 4'12" se vede clar "embrionul" celebrului moonwalk., iar la minutul 0'23" - un exemplu de dans dintre cele care l-au entuziasmat pe Fred Astaire (“Oh, God! That boy moves in a very exceptional way. That’s the greatest dancer of the century”).

Mai există exemple în acest sens - mai trebuie doar să fie găsite şi chiar văzute. Nu mai spun despre sincronizare şi spectaculos - ca să revin la show -, prezente la fiecare piesă cântată şi dansată de toţi fraţii Jackson; e uimitor - n-aş zice că azi am mai întâlnit aşa ceva (eu, cel puţin).

Şi mă bucur (cu toată meschinăria) că, totuşi,Jacksonii au "comis" eroarea de a face aceste show-uri, pentru că prestaţiile lor - chiar "fuşărite", cum considera Michael Jackson în "Moonwalk", fiind de înţeles părerea lui, cu amendamentul că aceste show-uri au rămas şi pentru noi, în vreme ce majoritatea spectacolelor lor live nu mai există decât, poate, în amintirea unora - aşadar, prestaţiile marca Jackson sunt remarcabile; bune de trecut la loc de frunte în istoria teatrului de divertisment şi de predat în şcolile de profil.

O fi fost rău pentru ei, evidamente, dar se dovedeşte că, uneori, astfel de erori fac bine celorlalţi, mai târziu:

Mother and father, they raised us to be
The best that we could be
Now the stage is set, the curtain's up
The crowd applauds your name
Then give a smile, you do your best
No matter how far we go
("2300 Jackson Street")

Q.E.D., ca să zicem aşa.

Poveste

Nu mă pot abţine. În cartea sa, Dancing the Dream, Michael Jackson a publicat şi câteva texte absolut fermecătoare. Iată unul, numit I Searched For My Star, pe care m-am străduit să-l traduc (nu complet):

"Când eram mic, obişnuiam să mă întind, noaptea, în iarbă. Treceam cu privirea de la o stea la alta, dorindu-mi ca una dintre ele să poată fi a mea, asemenea unui prieten imaginar.

Întâi am ales Steaua Polară, pentru că unui copil îi este cel mai uşor s-o găsească, odată ce ştie pe unde se află Carul Mare.

Dar voiam ca steaua mea să fie o stea mişcătoare, nu una care să stea pe loc. Mai mult decât atât, navigatorii aflaţi pe mare s-ar fi putut rătăci - dacă Steaua Polară nu i-ar mai fi călăuzit.

Aşa că am ales două stele deosebite, aflate în inima Lebedei. Toate celelalte stele erau albe - în vreme ce acestea două străluceau albastru şi auriu. Îmi aminteau de o pereche de nestemate, dar înainte să mă hotărăsc, m-am oprit. Ele îşi aparţineau una alteia şi n-ar fi fost cinstit să iau doar una.

Pentru o clipă, privirea mi-a fost atrasă de Centura lui Orion, numai că eu nu sunt un vânător. Mai bine să las şi Câinele Mare tot singur, cu nasul lipit de poteca cerească şi lovind tăriile cu coada.

La urmă de tot, m-am întors către favoritele mele: cele şapte surori numite Pleiade. Pentru mine, ele erau asemenea unor domniţe elegante, pregătite de bal, înfăşurate în voalul unui nor albastru. Dar cine ar fi avut inima să despartă şapte surori ?

Jocul meu m-a învăţat multe despre cerul nopţii, numai că între timp am crescut. Tot planul meu de a avea o stea numai a mea a pălit, şi mi-ar fi foarte greu să-mi aminesc dacă până la urmă am mai ales vreuna.

Lumea începuse să-mi spună că vorba asta, stea, înseamnă ceva complet diferit. I-am crezut doar pe jumătate, până într-o noapte, când mă răsuceam în aşternut, rănit şi amărât. Inima-mi era grea de supărare. M-am târât la fereastră şi-am privit cerul. Nori deşi se adunaseră: nici o stea !

M-a apucat groaza gândindu-mă la o lume fără stele. N-ar mai fi nici o călăuză de încredere pentru navigatori, nici o nestemată care să ne lumineze simţul pentru frumos, nici un vânător care să se-ndrepte spre următoarea zare şi nici domniţe frumoase care să lase în urmă o dâră de parfum în drumul spre sala de bal a cerurilor. (...)
Generaţia următoare de copii ar creşte sub un cer gol şi-atunci ar putea întreba: acolo, sus, au existat vreodată stele ?"

Experienţe şi experimente

Azi-dimineaţă am clacat: mi s-au împăienjenit ochii citind cam 800 (totalul fiind de peste 6500) dintre mesajele postate la prima parte a interviului neautorizat al lui MJ ("The unauthorized interview of MJ!part1" - ca sa citez corect), de unde am şi înhăţat fotografia, cu clasicul printscr.

Am aflat ceva cu totul străin de subiect, foarte folositor iîn ceea ce priveşte Internetul în general, dar care nu m-a ajutat altfel decât să încep să pricep de ce şi-a mutilat MJ faţa. Cam la jumătatate din cantitatea spusă mai sus am luat, la propriu, un vârf de linguriţă de bicarbonat, apoi mi-am facut curaj să merg mai departe, citind în diagonala diagonalei ceea ce fani şi fane din toată lumea au scris.

Bineînţeles că am găsit şi lucruri cel putin simpatice: o austriacă mărturisea că scrie mesajele cu dicţionarul în mână, primind încurajări de la alţii că scrie mai bine ca "nativii", că a fost prezisă moartea lui MJ de un clarvazator rus (the Voice - zice unul că s-ar numi prezicătorul/prezicătoarea, la care altul îi răspunde "şi Vocea asta are un nume ?"), că prefăcuţii ori făţarnicii poartă numele de (h)ipocraţi... Ca să nu mai zic de Liberian Girl (piesă aflată, la ora aceea, în lucru) devenită, pentru un mesager ce analiza datarea filmărilor, Librarian Girl. Bune exerciţiile de analiză la secvenţă - remarcile mesagerilor fiind foarte exacte şi sugestive (bun, majoritatea se refereau la latura umortistică a dialogului lui MJ cu ziariştii, cu sora lui şi cu alţii din anturaj, ori a atitudinilor acestuia).

Una peste alta, a cam meritat sa turbez citind tonele de fleacuri împănate, pe ici, pe colo, cu sentimente curate, ori cu păreri pertinente. Dar treaba asta mi-a luat cam multe ore şi nu cred că mai am motive să merg mai departe. Ceea ce mă miră este că prima parte a fost accesată de peste un milion de ori (acum - deja aproape 2 milioane), în vreme ce a doua parte şi a treia au rămas la cifre mult mai modeste, deşi sunt chestiuni interesante şi în acelea ("Are we making magic here ?" - la minutul 0'57" din partea a doua); dar sunt şi mai puţine mesaje, iar cele siropoase ori leşinătoare sunt mult mai rare.

Cea mai la îndemână concluzie este ca MJ ştia foarte bine pe ce lume se află, cel puţin în 1983; probabil că ceea ce a urmat a fost o construcţie deliberată, asezonată cu probleme.

Am primit mesaj de la o mare librarie românească în care se zice că, de la sfârşitul săptămânii, se vor găsi pe piaţă trei cărţi despre viaţa lui MJ: una editată de Life Magazine - Remembering Michael; a doua: Michael Jackson: Legend, Hero, Icon. A Tribute to the King of Pop, James Aldis; a treia: Thriller: Remembering Michael Jackson. Fiecare din ele se vinde la un preţ prohibitiv - online se poate comanda de acum - dar ar trebui văzut dacă merită, pentru că numai navigând pe Internet descoperi că aproape toate fotografiile au o dată şi că i se poate recompune viaţa zi cu zi. Cel puţin în partea ei profesională şi oarecum mondenă.

De pildă

Având "iutubul" la îndemână, am urmărit, desigur, cele trei părţi ale unui interviu "neautorizat" - făcut acasă la familia Jackson prin 1983. MJ cânta acolo cam aşa ceva:

"Dancing on a cloud
Soaring up so high
Watch me now, watch me now
I'm Peter Pan
I can do anything"
Da, am gasit textul postat de multa lume dar n-am reusit sa aflu care e cantecul. Din ce film-piesa-inregistrare este - nu e din filmul lui Disney. Cine l-a compus (cand, cine-l canta)?
Interesante sunt comentariile (ma rog, trebuie sa ai rabdare, dar gasesti multe informatii) care demonstreaza ca pana si intr-o familie tipic americaneasca banii si interesele trec peste norma: doi dintre ei (sora "mijlocie" si unul din frati) au contribuit serios la prabusirea lui MJ. Pare un roman rusesc deja.

Fotografia e capturată din interviul dat la MTV la 12 august 1999. Ca să se ştie...

La lista de intrebari (in afara celor puse de toti, peste tot) se poate adauga si asta: cand a anuntat turneul, in martie, MJ a spus "e ultimul, si cand spun ultimul, vorbesc serios, pentru ca..." si a-nceput sa rada, aproape cu subinteles (in conferinta de presa, intre minutul 1'07" si 1'17"). "Because" - ce anume ?
Posibile răspunsuri pot fi presupuse sau conturate în/din emisiunea lui Larry King, ediţia din 20 iulie 2009. Invitaţi au fost JOE JACKSON şi LEONARD ROWE, MUSIC & CONCERT PROMOTER (importante sunt mai ales cele spuse de Rowe).

Indiscutabil, stilul lui de a "dialoga" cu cei din afara (inclusiv o parte din familie - ca sa revin la cele spuse mai sus) era prin muzica sau, mai degrabă, prin scurt-metrajele realizate pentru muzică (MJ nu suporta denumirea de videoclip) - inceputul sesizabil este cu "Leave Me Alone" si aproape fiecare piesa care a urmat poate fi analizata si in registrul asta) - adica erau răspunsuri/reacţii la afirmaţii sau acuze; în afară de asta, avea mesaje proprii, la care aşepta reacţii - şi mesajele se pot plasa pe toate palierele: vizual (costume, accesorii, machiaj, coregrafie, aparitii etc) si sonor (text, muzica, efecte). Daca e sa analizam textele (mai ales ultima parte - recitativul - din "Will You Be There"/1991 - pe care nu l-a mai publicat in carte - Dancing the Dream -, fiind, se pare, eliminat - cartea aparand abia in 1992) , pare sa fi stiut inca devreme ce-l astepta: probabil si-ar fi dorit sa se petreaca altfel lucrurile (cred ca faptul ca va fi atacat chiar de o parte a familiei sa-l fi afectat mai mult ca orice altceva).

De remarcat (nasol moment) ca a inceput inregistrarile la "Dangereous" exact la 25 iunie 1990.

Trei săptămâni şi jumătate

De trei saptamani si jumatate stau si vad, ascult si citesc cate pot despre Michael Jackson. Incerc sa-mi explic sentimentul de vina pe care-l am: n-am fost nici mare, nici mic fan MJ - imi era relativ indiferent, avand insa in colectia de preferinte cateva piese (Billie Jean, Dirty Diana, Jam, Man in the Mirror, Bad, Human Nature - desi il ascult mai des pe Miles Davis cantand-o, Give In to Me). Mai tin minte doar ca ma mira frenezia multora de a-si bate joc de el - de felul/halul in care a ajuns sa arate, ceea ce demonstreaza ca povestea cu atacul la persoana nu e numai o chestiune romaneasca. In plus, ma mira inca suspiciunile legate de problemele lui cu justitia; din cate stim, daca s-a dat un verdict, nu se mai discuta despre (si nu pot sa nu observ si eu, ca altii, ca din sutele de copii care au fost la Neverland, doar doi - deja adolescenti, cu parinti avizi de imbogatire - s-au repezit sa faca scandal. Dar asta e alta tema) si nu se mai fac nici insinuari. Asa stiam, dar, din nou, primim lectii - in sensul lor malefic - de la altii.

Apoi a venit seara cu stirea despre spitalizarea, apoi moartea lui - cum am insomnii, ma uitam la un post romanesc de stiri dar am mutat urgent pe CNN. Nu-mi venea nici mie sa cred ce se intampla, mai ales ca a urmat o nebunie, un lucru fara precedent - toata reactia la nivel mondial fata de acest eveniment. Personal, cred ca reactia asta nu a fost indusa de media - dimpotriva, presa doar a profitat (din nou) - vai, scuza fiind legata de audienta.
Cineva spunea pe You Tube ca presa e disperata ca le-a murit Subiectul, ca s-a dus Povestea pe care o tot exploateaza de ani buni; de 16 ani se tot chinuiau - ( presa si urmeaza sa aflam inca cine) - sa-l ingroape; si, fizic, au reusit abia acum. Mental, au reusit ceva mai repede: in cateva etape, ultima fiind in 2003. Si credeam ca experimentele tip Aiud sau Pitesti tin de domeniul istoriei ?
La ce le-a folosit si cui? Incerc sa aflu daca a fost o chestiune deliberata (prea era in top, prea lua premii, prea avea mesaje si, vorba cuiva, multe biserici l-ar fi vrut ca mesager...), ori una iscata din prostie si indiferenta, iar bulgarele s-a transformat in avalansa. S-ar putea sa fie vorba despre ambele.

Moartea lui Michael Jackson mi-a demonstrat insa ceva foarte interesant: ca in Romania nu avem presa muzicala (sau aproape), nu se face critica muzicala serioasa. Noroc ca exista Internetul si am citit articole excelente de critica muzicala referitoare la Michael Jackson (Rolling Stone - in afara de articolul pus la link, Michael Jackson's Indelible Pop Legacy, mai este cel putin unul la fel de important -The Unlikely King of Rock -, Billboard, MTV.com - adica mtv-ul LOR, nu al nostru -, chiar un site frantuzesc - pentru gasirea caruia trebuie sa-i multumesc dnei Ana-Maria Lembrau care a vorbit despre asta intr-o emisiune tv - www.laviedesidees.fr, site de filosofie adica; linkul este către articolul numit "Il etait une fois Michael Jackson"). Spun excelente nu pentru ca i-ar fi favorabile lui MJ - pentru ca nu sunt neaparat "pro", ci sunt echilibrate, pertinente, argumentate si documentate si explica, macar partial, imensa popularitate a acestui artist aparte.
Vina pe care incerc s-o rezolv este ca am sentimentul idiot ca habar n-am avut ca acest artist a fost cu totul altfel decat s-a spus, cel putin la noi: anume, ca e doar pentru consum. Ei bine, cred ca nu este asa, adica nu este numai asa. Partea "consistenta" a creatiei sale e mai cuprinzatoare decat cea la care s-au referit ani de-a randul tot felul de "critici muzicali" (pun ghilimele pentru ca, de fapt, n-avem asa ceva) de la noi. Problema este ca, din punct de vedere "presa romaneasca" si acum se intampla la fel. Si doar exista destula bibliografie (ca sa zic asa) pentru a putea pune lucrurile la punct. Comentariile facute dupa ureche si conform principiului "imi place / nu-mi place" invadeaza presa noastra - si asta nu numai in cazul de fata, ori - ar trebui in sfarsit sa se treaca la analiza de laborator. Iata ca exista si exceptia ce confirma regula: excelent articolul postat de dl. Paul Slayer Grigoriu pe blogul domniei-sale (interesanta coincidenta de nume).
O sa mai zic ceva mai tarziu - poate maine