De trei saptamani si jumatate stau si vad, ascult si citesc cate pot despre Michael Jackson. Incerc sa-mi explic sentimentul de vina pe care-l am: n-am fost nici mare, nici mic fan MJ - imi era relativ indiferent, avand insa in colectia de preferinte cateva piese (Billie Jean, Dirty Diana, Jam, Man in the Mirror, Bad, Human Nature - desi il ascult mai des pe Miles Davis cantand-o, Give In to Me). Mai tin minte doar ca ma mira frenezia multora de a-si bate joc de el - de felul/halul in care a ajuns sa arate, ceea ce demonstreaza ca povestea cu atacul la persoana nu e numai o chestiune romaneasca. In plus, ma mira inca suspiciunile legate de problemele lui cu justitia; din cate stim, daca s-a dat un verdict, nu se mai discuta despre (si nu pot sa nu observ si eu, ca altii, ca din sutele de copii care au fost la Neverland, doar doi - deja adolescenti, cu parinti avizi de imbogatire - s-au repezit sa faca scandal. Dar asta e alta tema) si nu se mai fac nici insinuari. Asa stiam, dar, din nou, primim lectii - in sensul lor malefic - de la altii.Apoi a venit seara cu stirea despre spitalizarea, apoi moartea lui - cum am insomnii, ma uitam la un post romanesc de stiri dar am mutat urgent pe CNN. Nu-mi venea nici mie sa cred ce se intampla, mai ales ca a urmat o nebunie, un lucru fara precedent - toata reactia la nivel mondial fata de acest eveniment. Personal, cred ca reactia asta nu a fost indusa de media - dimpotriva, presa doar a profitat (din nou) - vai, scuza fiind legata de audienta.
Cineva spunea pe You Tube ca presa e disperata ca le-a murit Subiectul, ca s-a dus Povestea pe care o tot exploateaza de ani buni; de 16 ani se tot chinuiau - ( presa si urmeaza sa aflam inca cine) - sa-l ingroape; si, fizic, au reusit abia acum. Mental, au reusit ceva mai repede: in cateva etape, ultima fiind in 2003. Si credeam ca experimentele tip Aiud sau Pitesti tin de domeniul istoriei ?
La ce le-a folosit si cui? Incerc sa aflu daca a fost o chestiune deliberata (prea era in top, prea lua premii, prea avea mesaje si, vorba cuiva, multe biserici l-ar fi vrut ca mesager...), ori una iscata din prostie si indiferenta, iar bulgarele s-a transformat in avalansa. S-ar putea sa fie vorba despre ambele.
Moartea lui Michael Jackson mi-a demonstrat insa ceva foarte interesant: ca in Romania nu avem presa muzicala (sau aproape), nu se face critica muzicala serioasa. Noroc ca exista Internetul si am citit articole excelente de critica muzicala referitoare la Michael Jackson (Rolling Stone - in afara de articolul pus la link, Michael Jackson's Indelible Pop Legacy, mai este cel putin unul la fel de important -The Unlikely King of Rock -, Billboard, MTV.com - adica mtv-ul LOR, nu al nostru -, chiar un site frantuzesc - pentru gasirea caruia trebuie sa-i multumesc dnei Ana-Maria Lembrau care a vorbit despre asta intr-o emisiune tv - www.laviedesidees.fr, site de filosofie adica; linkul este către articolul numit "Il etait une fois Michael Jackson"). Spun excelente nu pentru ca i-ar fi favorabile lui MJ - pentru ca nu sunt neaparat "pro", ci sunt echilibrate, pertinente, argumentate si documentate si explica, macar partial, imensa popularitate a acestui artist aparte.Vina pe care incerc s-o rezolv este ca am sentimentul idiot ca habar n-am avut ca acest artist a fost cu totul altfel decat s-a spus, cel putin la noi: anume, ca e doar pentru consum. Ei bine, cred ca nu este asa, adica nu este numai asa. Partea "consistenta" a creatiei sale e mai cuprinzatoare decat cea la care s-au referit ani de-a randul tot felul de "critici muzicali" (pun ghilimele pentru ca, de fapt, n-avem asa ceva) de la noi. Problema este ca, din punct de vedere "presa romaneasca" si acum se intampla la fel. Si doar exista destula bibliografie (ca sa zic asa) pentru a putea pune lucrurile la punct. Comentariile facute dupa ureche si conform principiului "imi place / nu-mi place" invadeaza presa noastra - si asta nu numai in cazul de fata, ori - ar trebui in sfarsit sa se treaca la analiza de laborator. Iata ca exista si exceptia ce confirma regula: excelent articolul postat de dl. Paul Slayer Grigoriu pe blogul domniei-sale (interesanta coincidenta de nume).
O sa mai zic ceva mai tarziu - poate maine
