Nu mă pot abţine. În cartea sa, Dancing the Dream, Michael Jackson a publicat şi câteva texte absolut fermecătoare. Iată unul, numit I Searched For My Star, pe care m-am străduit să-l traduc (nu complet):"Când eram mic, obişnuiam să mă întind, noaptea, în iarbă. Treceam cu privirea de la o stea la alta, dorindu-mi ca una dintre ele să poată fi a mea, asemenea unui prieten imaginar.
Întâi am ales Steaua Polară, pentru că unui copil îi este cel mai uşor s-o găsească, odată ce ştie pe unde se află Carul Mare.
Dar voiam ca steaua mea să fie o stea mişcătoare, nu una care să stea pe loc. Mai mult decât atât, navigatorii aflaţi pe mare s-ar fi putut rătăci - dacă Steaua Polară nu i-ar mai fi călăuzit.
Aşa că am ales două stele deosebite, aflate în inima Lebedei. Toate celelalte stele erau albe - în vreme ce acestea două străluceau albastru şi auriu. Îmi aminteau de o pereche de nestemate, dar înainte să mă hotărăsc, m-am oprit. Ele îşi aparţineau una alteia şi n-ar fi fost cinstit să iau doar una.
Pentru o clipă, privirea mi-a fost atrasă de Centura lui Orion, numai că eu nu sunt un vânător. Mai bine să las şi Câinele Mare tot singur, cu nasul lipit de poteca cerească şi lovind tăriile cu coada.
La urmă de tot, m-am întors către favoritele mele: cele şapte surori numite Pleiade. Pentru mine, ele erau asemenea unor domniţe elegante, pregătite de bal, înfăşurate în voalul unui nor albastru. Dar cine ar fi avut inima să despartă şapte surori ?
Jocul meu m-a învăţat multe despre cerul nopţii, numai că între timp am crescut. Tot planul meu de a avea o stea numai a mea a pălit, şi mi-ar fi foarte greu să-mi aminesc dacă până la urmă am mai ales vreuna.
Lumea începuse să-mi spună că vorba asta, stea, înseamnă ceva complet diferit. I-am crezut doar pe jumătate, până într-o noapte, când mă răsuceam în aşternut, rănit şi amărât. Inima-mi era grea de supărare. M-am târât la fereastră şi-am privit cerul. Nori deşi se adunaseră: nici o stea !
M-a apucat groaza gândindu-mă la o lume fără stele. N-ar mai fi nici o călăuză de încredere pentru navigatori, nici o nestemată care să ne lumineze simţul pentru frumos, nici un vânător care să se-ndrepte spre următoarea zare şi nici domniţe frumoase care să lase în urmă o dâră de parfum în drumul spre sala de bal a cerurilor. (...)
Generaţia următoare de copii ar creşte sub un cer gol şi-atunci ar putea întreba: acolo, sus, au existat vreodată stele ?"
