Turul Franţei e tot pe munte sau, mă rog, printre munţi, dar tot pe sus se cheamă că e traseul, din moment ce munţii aceia sunt tocmai Alpii. N-au nicio treabă: pedalează de parcă ar fi la şesul şesurilor. Şi când mă gândesc cum ne târâm noi, ca limacşii, prin Bucureşti. Reţeta de azi a Turului e savoaiardă: cartofi franţuzeşti cu şuncă şi caşcaval. N-are sens să mai spun cum se face, că se subînţelege. Cine spunea că franţujii mănâncă sănătos, că de-aia sunt silfizi ?Aşa: când spuneam că MJ îşi compunea mesajele pe paliere şi defalcasem pe video şi sonor, voiam să zic că se adresa tuturor nivelurilor de înţelegere şi percepţie. Adică, pe şleau, şi celor deştepţi, şi celorlalţi. Intenţia este foarte clară: asigurarea că mesajul ajunge la cât mai mulţi destinatari şi că este înţeles pe cât se poate de bine. La partea asta din urmă, nu ştiu cât a reuşit.
Ceea ce trebuie semnalat este că degeaba ştim noi că a apărut în prim-plan abia după 1979, pentru că "antrenamentele" de până atunci pot aduce mai multe lămuriri. Un mic exemplu este seria de show-uri ţinute între 1976 şi 1977, foarte elaborate şi înregistrate cu public. Peste faptul că m-am distrat privindu-le (păcat că imaginea nu are o calitate mai bună), o să fac trimitere la primul episod din seria a doua: la minutul 4'12" se vede clar "embrionul" celebrului moonwalk., iar la minutul 0'23" - un exemplu de dans dintre cele care l-au entuziasmat pe Fred Astaire (“Oh, God! That boy moves in a very exceptional way. That’s the greatest dancer of the century”).
Mai există exemple în acest sens - mai trebuie doar să fie găsite şi chiar văzute. Nu mai spun despre sincronizare şi spectaculos - ca să revin la show -, prezente la fiecare piesă cântată şi dansată de toţi fraţii Jackson; e uimitor - n-aş zice că azi am mai întâlnit aşa ceva (eu, cel puţin).
Şi mă bucur (cu toată meschinăria) că, totuşi,Jacksonii au "comis" eroarea de a face aceste show-uri, pentru că prestaţiile lor - chiar "fuşărite", cum considera Michael Jackson în "Moonwalk", fiind de înţeles părerea lui, cu amendamentul că aceste show-uri au rămas şi pentru noi, în vreme ce majoritatea spectacolelor lor live nu mai există decât, poate, în amintirea unora - aşadar, prestaţiile marca Jackson sunt remarcabile; bune de trecut la loc de frunte în istoria teatrului de divertisment şi de predat în şcolile de profil.O fi fost rău pentru ei, evidamente, dar se dovedeşte că, uneori, astfel de erori fac bine celorlalţi, mai târziu:
Mother and father, they raised us to be
The best that we could be
Now the stage is set, the curtain's up
The crowd applauds your name
Then give a smile, you do your best
No matter how far we go
("2300 Jackson Street")
Q.E.D., ca să zicem aşa.
