Continuăm cu entuziasm interviul telefonic realizat în anul 2001 - cu ocazia lansării albumului Invincible şi postat de Rolling Stone pe site-ul lor. Prima parte poate fi găsită în postarea de la data de 7 septembrie 2009. Aşadar:- Iată o întrebare de la o fană care acum are 14 ani, dar te admiră încă de când avea 10 ani: Michael, dacă ar fi să schimbi un singur lucru din viaţa ta, care ar fi acela?
- Aş vrea să fiu capabil să... să cresc în public... ăăă, şi să fiu doar un om obişnuit. Uneori, când lumea mă recunoaşte, ştie cine sunt, am un pic sentimentul că ar fi fost mai bine să fiu un om simplu, să trăiesc toate lucrurile aşa cum sunt, pentru că atunci când oamenii discută, nu contează despre ce anume, deîndată ce văd că eu sunt Michael Jackson, schimbă subiectul şi tot ce se vorbeşte este numai despre mine şi nu despre situaţie, despre momentul respectiv, despre ceea ce se petrece în acel moment.
- Aş vrea să fiu capabil să... să cresc în public... ăăă, şi să fiu doar un om obişnuit. Uneori, când lumea mă recunoaşte, ştie cine sunt, am un pic sentimentul că ar fi fost mai bine să fiu un om simplu, să trăiesc toate lucrurile aşa cum sunt, pentru că atunci când oamenii discută, nu contează despre ce anume, deîndată ce văd că eu sunt Michael Jackson, schimbă subiectul şi tot ce se vorbeşte este numai despre mine şi nu despre situaţie, despre momentul respectiv, despre ceea ce se petrece în acel moment.
- Adevărat...
- Mi s-a-ntâmplat asta de prea multe ori, de aceea am ajuns să mă deghizez (...). Cred că aceasta e o întrebare foarte bună.
- Da, chiar e o întrebare interesantă.
- Mi s-a-ntâmplat asta de prea multe ori, de aceea am ajuns să mă deghizez (...). Cred că aceasta e o întrebare foarte bună.
- Da, chiar e o întrebare interesantă.
- Încă o întrebare din Canada, Tony, 17 ani: Aş vrea să ştiu cât timp îţi ia să produci un cântec, de la concepţia iniţială până la înregistrarea finală şi faza de editare.- Eeei... (râde)
- Ha, ha... Cred că e foarte...
- Da este, pentru că pentru mine e cu totul altfel decât pentru ceilalţi artişti. De obicei fac câte două cântece şi pentru fiecare apar câte cinci, şase, şapte sau opt variante până să ajungă la o formă finală. De aceea, este o întrebare foarte grea pentru mine...
- Hai să luăm chiar o melodie de pe acest album, să zicem chiar "Invincible". Îţi mai aduci aminte când te-a inspirat prima oară ceva anume, sau ziua în care ai zis "asta e! am găsit ceea ce căutam!"?
- Pentru cântecul "Invincible"?
- Mâhâm.
- Păăăi... da. Da, repetam cu un tip care inventa multe... cum să spun..., noi nu... uite ce e, să-ţi spun ceva: noi nu avem pe acest album prea multe sunete create pe keyboard, computer sau alte maşinării. Noi am...
- ... mâhâmmm...
- ... Noi ne-am creat propriile sunete.
- Îhî...
- Ritmuri diverse - ...
- Ha-ha-ha...
- ...nimeni nu poate face pe niciun keyboard ce am făcut noi. Noi le-am făcut cu propriile noastre mâini. Ceva ne inspiră să creem altceva nou. Şi... acesta este cel mai important lucru pentru mine, să fiu un pionier. Să fiu un inovator.
- Absolut.
- Iată o altă întrebare: îmi place tot albumul, dar mai ales m-a impresionat "Speechless". Ce te-a inspirat să compui cântecul ăsta?- "Speechless" mi-a fost inspirat de... Petrec foarte mult timp în pădure. Îmi place să merg în pădure şi să le vorbesc copacilor. Îmi place cel mai mult să le vorbesc copacilor...
- Îhî...
- Mă cocoţ până în vârf şi mă uit în jos spre crengi...
- Mâhâm...
- Orice-aş face, asta mă inspiră în muzică... Şi mai e vorba despre doi copii, mici şi scumpi, un băieţel şi o fetiţă... şi sunt atât de inocenţi, sunt chintesenţa însăşi a inocenţei. Când sunt în preajma lor, rămân realmente fără grai (speechless), pentru că mă simt ca şi cum m-aş afla în faţa lui Dumnezeu. Ei m-au inspirat pentru cântecul acesta al meu, "Speechless"...
- Aha.
(va urma)
