Da, sufer peste poate (parcă sunt turbat - fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat): UNDE naiba cântă Michael Jackson nemuritorul vers din titlul postării de azi? UNDE? Căci, vai mie, am întâlnit această adorabilă jucărie într-unul din remixurile dezbătute la data de 29 august ("Şi azi") - e vorba despre megamixuleţul de doar 25'35" al numitului DJ Alec şi de atunci încoace mă zvârcolesc în ghearele neştiinţei, ale ignoranţei, ale neliniştii savante în căutarea adevărului absolut. O, zei şi alţii mai mititei, un' se află oare originalul prezentat în megamix de la minutul 16'00" la 16'15"? Între "State of Shock" şi "Somebody's Watching Me"? M?Când am pus prima fotografie în postarea de ieri (ca să nu zic de mai jos), mă gândeam că am mai întâlnit undeva privirea aceea de Kaa, ce vrea să-l mesmerizeze pe candidul privitoriu. Şi mi-am adus aminte: o pusesem la prima-prima postare, cea din 20 iulie 2009.
Aşa că, deşi se repetă, e cu un scop precis: fotografia din stânga e de prin 1977 (tocmai cânta melodia invocată, la finalul unuia din showurile TV The Jacksons - de la minutul 5'30"; linkul e la fotografie), cea din mijloc e din 2006, iar cea din dreapta e dintotdeauna. Parcă seamănă, nu? N-a reuşit să schimbe chiar tot - deşi timp ar fi avut. Na, ar mai trebui să spun că fotografia din 2006 e printre puţinele de după procesul din 2005 şi, deci, din ultimii săi ani în care Michael Jackson are aerul că este prezent, că trăieşte, respiră, e conectat la realitate. Mai sunt câteva în acelaşi registru, extrem de puţine, restul spun o altă poveste - despre care o să vorbim când om avea nervii la noi.
Şi, pentru completarea cunoştinţelor, mai avem patru variante ale piesei "I'll Be There": cea de pe albumul iniţial (al treilea album Jackson 5, din 1970), cea la pian, un fermecător duet cu el-însuşi, variantă folosită la o reclamă atât de comentată de nişte tâmpiţi ce au invocat-o chiar şi într-unul din celebrele procese - şi care, de altfel, e concepută şi realizată impecabil, precum şi două variante live - Mexico, 1975 şi New York, 2001.
Aşa că, deşi se repetă, e cu un scop precis: fotografia din stânga e de prin 1977 (tocmai cânta melodia invocată, la finalul unuia din showurile TV The Jacksons - de la minutul 5'30"; linkul e la fotografie), cea din mijloc e din 2006, iar cea din dreapta e dintotdeauna. Parcă seamănă, nu? N-a reuşit să schimbe chiar tot - deşi timp ar fi avut. Na, ar mai trebui să spun că fotografia din 2006 e printre puţinele de după procesul din 2005 şi, deci, din ultimii săi ani în care Michael Jackson are aerul că este prezent, că trăieşte, respiră, e conectat la realitate. Mai sunt câteva în acelaşi registru, extrem de puţine, restul spun o altă poveste - despre care o să vorbim când om avea nervii la noi.Şi, pentru completarea cunoştinţelor, mai avem patru variante ale piesei "I'll Be There": cea de pe albumul iniţial (al treilea album Jackson 5, din 1970), cea la pian, un fermecător duet cu el-însuşi, variantă folosită la o reclamă atât de comentată de nişte tâmpiţi ce au invocat-o chiar şi într-unul din celebrele procese - şi care, de altfel, e concepută şi realizată impecabil, precum şi două variante live - Mexico, 1975 şi New York, 2001.
