Jam

Orice s-ar spune, Michael Jackson poate umple minţile de gânduri - ceea ce lui probabil că i se părea simplu devine brusc complicat pentru ceilalţi. Şi cred că niciodată invers. Iaca şi cu Jam, prima piesă de pe albumul Dangerous (1991) şi, de asemenea, piesa de deschidere a Turneului Dangerous (iunie 1992 - noiembrie 1993). Paranteză: turneul a debutat la doi ani (şi două zile) de la începerea înregistrărilor pentru album. Care, paranteza parantezei, au început fix la 25 iunie 1990, ceea ce confirmă zicala aia ce spune că "în fiecare an trecem prin ziua morţii noastre..."

Prima întrebare care ronţăie neuronii este: de ce a ales Michael Jackson piesa Jam ca piesă de deschidere a albumului şi, nu numai atât, a Turneului Dangerous? A doua întrebare: o fi fost careva (în afară de autor şi ăi din jurul său), vreodată, atent la text? A treia: ce legătură există între piesa Jam şi partea sa video?

Înainte de a schiţa câteva disecţii şi direcţii, să spunem că Dangerous este cel mai bun şi cel mai bine vândut album de new jack swing al tuturor timpurilor. Iar Jam este înscris în genul "funk hip hop, R&B/hip hop, new jack swing", adică acelaşi glorios melanj propriu lui Michael Jackson. Şi-acum să vedem ce este acest misterios new jack swing. Am căutat în trei locuri (păi nu?) şi, evident, cel din urmă a fost cel mai clar: dicţionarul merriam-webster online, care spune că new jack swing este "muzică pop interpretată de obicei de muzicieni negri, în care sunt combinate elemente de jazz, funk, rap şi R&B".

În dicţionarul Britannica online (www.britannica.com), organizat foarte complicat şi cu şanse să nu vezi toată pagina, scrie că new jack swing, cunoscut şi ca swingbeat (şi care face parte din categoria "urban contemporary music"), era muzica R&B cea mai orientată către pop, promovată de Motown încă din anii '60. Cei care "practicau" un astfel de gen erau muzicieni fără contract, profesionişti desăvârşiţi ai divertismentului, iar cei ce le compuneau piesele erau adepţi ai comercialului, pe care ştiau să-l speculeze la maximum. Mai departe - explicaţiile rămân oarecum în suspensie, pentru că există nişte puncte-puncte fără trimitere.

În fine, în Wikipedia avem explicaţii mai ample (când spun ample, e vorba despre un curs întreg aproape şi, evident, trebuie citit) - cu istoric şi corelaţii câte vrem, plus o listă babană de melodii şi adepţi ai genului, care listă se opreşte în 1994. De pildă, Jam e prezentată - pe lângă lista pomenită mai sus - ca o piesă de hard funk, dance şi rap. Mai clar de-atât nu există.

În fine, să revenim la mutonii noştri. La data când putem presupune că Michael Jackson a compus piesa (în colaborare cu Bruce Swedien, René Moore şi Teddy Riley - despre care vorbi-vom cândva, mai ales despre Swedien), el era deja liber de orice apartenenţă religioasă, dacă e să dăm crezare (şi le cam dăm) zvonurilor care spun că a fost dat afară din rândurile Martorilor lui Iehova prin 1987, ca urmare a albumului Bad (ian să luăm lista pieselor de pe Bad, să vedem noi ce anume a dus la decizia asta). Alte zvonuri spun că el însuşi ar fi luat hotărârea de a-i lăsa pe Martori cu ochii-n soare.

Ambele variante însă ridică problema mamei lui MJ, care, fără îndoială, a fost mai mult decât îndurerată, ea fiind cea care l-a înscris în rândurile Martorilor lui Iehova, în 1965 - pe când Michael Jackson avea şase către şapte ani şi care, până târziu, a fost foarte activă în această privinţă, luându-l pe Michael cu ea în "vizitele" duminicale din uşă-n uşă, când împărţeau publicaţii ale organizaţiei. Michael Jackson însuşi a mărturisit atât în cartea sa, Moonwalk, cât şi în articolul său din 2001, pe care l-am postat la data de 27 august, că era deja mare, în plină carieră, când încă o mai însoţea pe mama lui în astfel de expediţii. Prin urmare, ar fi de lămurit cum de l-a lăsat inima s-o întristeze...

Bun, a terminat cu treaba asta, ar fi trebuit ca libertatea de a alege să-i fi fost benefică. În plan creativ - chiar a fost. În alte planuri - cam nexam, doar că, în 1993, a "descoperit" primul Crăciun din viaţa lui (pus la cale de Elisabeth Taylor), desigur, doar latura comercială - că despre alt mod de celebrare n-avem date (dacă era şi altceva, am fi aflat şi despre vreo sărbătoare de Paşti, de pildă).

A căutat până la sfârşitul vieţii sale, în adâncul sufletului fiind, totuşi, un om religios - în stilul lui propriu, excesiv-protestant (ca să folosim o apropiere, nicidecum o suprapunere a termenilor), de a fi. Dovezi sunt destule: avea la căpătâi, în camera de dormit, o carte despre Papa Ioan Paul al II-lea, a fost prieten (prietenie care a presupus şi multe discuţii pe teme religioase, desigur) cu celebrul rabin Shmuley, celebru adică în Statele Unite, a cochetat cu islamul, bătut la cap de fratele său, Jermaine. D'a noastră nu ştim, încă, nimic, deşi se pare că avea o oarecare slăbiciune pentru România (slabă slăbiciune, totuşi) şi pentru Rusia - o slăbiciune în stil americănesc, evident, dar... O să vedem ce şi cum, maybe, dacă s-o ivi ocazia. Poate o s-avem surprize...

Textul Jam-ului nu dă pe-afară de poezie, e direct şi abrupt, exprimând scurt pe doi cam ceea ce credea la vremea respectivă şi, probabil, chiar mai târziu. Dar, repet, pun pariu că puţini au ascultat cu adevărat vorbele cântate de Michael Jackson, partea muzicală, îndeosebi orchestraţia formidabilă şi - în plus - realizarea video, alături de "the other MJ", Michael Jordan (de fapt, tot MJJ, căci şi Jordan are un al doilea prenume, dar nu e Joseph, ci Jeffrey; şi aflu că taman azi e un fel de zi naţională Michael Jordan în SUA, de ce - habar n-am, altă sursă de informare în acest sens fiind şi Chicago Tribune), luând faţa, cum se spune.

Cre'că a şi vrut să învăluie totul în alte imagini, sonore (inclusiv partea de rap) şi video - căci altminteri, din motive de text (şi am văzut, cu ocazia procesului din 2005, că la americani şi nimica mişcă), piesa n-ar fi avut şanse să ajungă nici single, nici clip, nici... Dar Michael Jackson a avut grijă - încă mă gândesc de ce - să fie prima pe disc şi prima în concert. Un fel de "chapeau", de leit-motiv, de impuls? Toate?

Avem şi nişte repetiţii la Jam pentru concertele din turneu. Şi poate e bine să spunem şi că "Jam" a fost al patrulea single al albumului Dangerous (album care, din 14 piese, a avut 10 singles, chiar dacă, ulterior, al zecelea - "Dangerous" - a fost anulat), "flancat" de "In the Closet" şi "Who Is It" şi a fost lansat la 13 iulie 1992 în SUA şi în septembrie acelaşi an în Europa.

În fine, să mai spunem că Jam a fost mixat şi remixat de paişpe catralioane de ori: 27 oficiale şi fără număr în rest (de exemplu, doar de la Roger Sanchez, unul din cei doi care au remixat Jam în forma "MJ's Raw Mix", mai are încă 14 versiuni: 7 oficiale şi 7 neoficiale) - căutăm şi vedem ce găsim: un remix din 2008, fără identitate, dar sună bunuţ-bunuţ (interesant că începe brusc şi se termină cu începutul...), o versiune DJ Tommy Overdub Remix (n-o văd pe lista oficialelor, dar poate nu văd io bine) - cel ce a postat-o spune că e Sony/MJJ Productions aşa o fi, un remix percapella (nu ştiu dacă e cel oficial, pentru că acela e trecut ca având 5''32", iar ăsta are 5'38") numit MaJic's Horny Mix, un remix mult mai agresiv al aceluiaşi DJ Tommy, "DJ Tommy's Modern Style Remix", ca să nu zicem că n-avem parte de de toate, un remix "2009 rmx" (postat în 2008...) făcut de un anume Thomas Mester (să nu-mi zici c-o fi tot ăla), mai multe variante acappella (una chipurile "clasică" drept exemplu) - dar niciuna conformă celei trecute ca fiind oficială, mai ales că au "devenit" acappella în laborator şi oferta de pe You Tube, bizar, nu e prea generoasă (mai e câte ceva, dar nu mă ostenesc pentru).