Ce mai avem

La 13 octombrie va apărea o nouă ediţie a Moonwalk-ului, în care singurele noutăţi sunt un cuvânt-înainte scris de Berry Gordy (Motown) şi o post-faţă scrisă de Shaye Areheart (despre care se spunea că n-a mai continuat pentru că Michael Jackson a aruncat cu un şarpe pe ea...); acum o să aflăm versiunea sa, dar cum MJ nu mai poate da replica, nu vom şti ce să credem.

În colecţia "Rock & Roll Hall Of Fame Annex NYC" a mai adăugat câteva obiecte emblematice ce i-au aparţinut lui Michael Jackson: textul scris de mână la "Billie Jean"; versurile la "Beat It", scrise, de asemenea, de mână; versurile la "Bad" (tot de mână scrise), textul la "We Are the World" (la fel); mănuşa de piele neagră folosită la "Bad", jacheta brodată cu fir auriu purtată de Michael Jackson la filmarea pentru "We Are the World" şi o legitimaţie dată de Motown la semnarea contractului din 1968. Textele în chestiune sunt scrise, desigur, de mâna lui Michael Jackson, dacă exista vreun dubiu (chiar voiam să spun că avea, iniţial, nişte mâni foarte delicate, molcuţe; către finalul vieţii păreau uşor umflate, iar la filmarea din martie, de la conferinţa de presă, e aproape şocantă imaginea mânii sale drepte, foarte ridată, chiar pergamentoasă).

Ambele ştiri sunt furnizate de www.michaeljackson.com

Se vorbeşte că există material finit pentru 12 (douăsprezece) albume nou-nouţe cu piese înregistrate de Michael Jackson în ultimii ani (câţi? fro 45?) - aşa că ne putem freca mâinile de nerăbdare şi roade unghiile - de curiozitate - până la coate. Dacă se respectă ritmul matematic - 10 albume în 19 ani, atunci avem şanse să vedem albumele în 36 de ani, dar dacă respectăm ritmul propriu al lui Michael Jackson de a scoate câte un album - 3, 4, 4, 4, 6 ani - înseamnă că avem şanse să le vedem p-astea 12 în circa fro 42 de ani. Glorie! Numai că suntem - măcar în chestiunea asta - mai norocoşi. Dacă tipii care se vor ocupa de ele nu vor fi îndeajuns de tâmpiţi, adică nu le vor lansa pe toate în acelaşi timp, o să ne veselim măcar 6-12 ani, altfel va fi în marele dezavantaj al multora, vorbind despre asimilare. Dacă însă se va alege o altă strategie - naiba ştie - om trăi şi om vedea.

Ziua lui Michael Jackson, ediţie de lux

Ieri, 29 august, www.michaeljackson.com a anunţat că va fi lansată antologia "The Official Michael Jackson Opus". Data oficială a lansării este 7 decembrie 2009. Ce ar fi de spus: 400 de pagini ce conţin fotografii inedite, eseuri personale şi păreri ale unor personalităţi care l-au cunoscut pe Michael Jackson, cartea e legată în piele, cutia e învelită în mătase, iar Opus e editura, nu titlul cărţii în sine. Preţ oficial: 330$; dacă e precomandată, costă numai 165$ - dar lista este deschisă doar până la 30 septembrie. Personal, aş fi renunţat la părerile altora...

Ieri, Spike Lee (care l-a filmat pe MJ în Brazilia, în 1995, în "They Don't Care About Us") a organizat o mare întâlnire a fanilor lui Michael Jackson - la ora 17.00 ora locală, în Brooklyn - New York, manifestarea purtând numele "Ziua Michael Jackson în Brooklyn".

Am găsit şi amănunte: ieri d.a. a plouat la New York; cu toate astea - nu ştiu dacă se poate vedea în fotografie (www.nydailynews.com) câtă lume a venit la petrecerea organizată de Spike Lee. Toate au avut loc în parcul Prospect, toţi aveau o mănuşă albă, a fost adus un tort uriaş, alb, pe care scria cu glazură roşie "Happy Birthday Michael Jackson", s-au înălţat baloane, s-a cântat şi s-a dansat pe piesele lui Michael Jackson - dar cea mai mare însufleţire a fost dată de "Billie Jean".

Din câte mă pricep eu la medicină şi împrejurimi, 29 august a fost proclamată "Ziua Michael Jackson în Brooklyn" (adică - înţeleg că asta fi-va an de an, nu?) - mai exact, "Michael 'King of Pop' Jackson Memorial Day in Brooklyn", după cum a declarat Marty Markowitz, the Brooklyn Borough President. În plus, Letitia James, consilieră municipală din Brooklyn, a sugerat în cursul săptămânii trecute ca staţia de metrou Hoyt-Schermerhorn să se numească Hoyt-Schermerhorn Jackson, acesta fiind locul unde a fost filmat, în 1987, "Bad". Dar aflu că, de fapt, dna James se chinuieşte încă de la finele lui iunie să redenumească staţia cu pricina - fără succes, fapt care îi îndeamnă pe cei de la New York Post să se întrebe: "Who's bad?" - în articolul "Jacko Off Tracko", publicat la 24 august. Ce ziceam despre ipocrizie? "săptămâna trecută" blabla... şi apoi vin să ne dea lecţii?

Auzi, Michael Jackson s-a născut la 10 dimineaţa.

Şi azi

A fost, este o zi grea. Trei televiziuni de muzică (din câte am sub nas, or fi mai multe?) se întrec să ne facă să ni se aplece de atâta MJ, pentru ca, apoi, încă 200 de mii de ani să-l uite. Licorile magice se înghit în porţii mici (dar dese).

Un imbecil care se crede critic muzical (nomina sunt odiosa) nu se abţine şi-l împroaşcă pe Michael Jackson cu noroi, din orice poziţie (acum - la o televiziune de ştiri). S-ar fi putut oare abţine - măcar azi? Măcar dacă ar fi emis ceva interesant, dar nu ştie înşira decât bârfe, fără legătură cu latura artistică a subiectului. La ce-i foloseşte? Nu-i cere nimeni să-i placă ce a făcut MJ, cu atât mai puţin persoana sa, aşa că măcar să tacă, dacă nu e în stare să spună şi ceva interesant. Mare gunoi, nenea ăsta.

Să spunem despre una dintre moştenirile care merită atenţie (altele, tip Timberlake ori Spears, sunt doar glume şi nici măcar bune): albumul "Blood on the Dance Floor: HIStory in the Mix" (Epic - 1997). Pe acest album apar cinci piese "noi" - la vremea aceea -, plus opt remixuri (industrial, funk, new jack swing).

Lista pieselor remixate este:

• "Scream Louder (Flyte Tyme Remix)" - comp. M. Jackson, Janet Jackson, J. Harris III, T. Lewis (5:27)
• "Money (Fire Island Radio Edit)" - comp. M. Jackson (4:22)
• "2 Bad (Refugee Camp Mix)" - comp. M. Jackson, Bruce Swedien, René Moore, Dallas Austin (3:32)
• "Stranger in Moscow (Tee's In-House Club Mix)" - comp. M. Jackson (6:55)
• "This Time Around (D.M. Radio Mix)" - comp. M. Jackson, D. Austin (4:05)
• "Earth Song (Hani's Club Experience)" - comp. M. Jackson (7:55)
• "You Are Not Alone (Classic Club Mix)" - comp. R. Kelly (7:38)
• "HIStory (Tony Moran's HIStory Lesson)" - comp. M. Jackson, J. Harris III, T. Lewis (8:00)

O atenţie aparte merită, cred eu, DJ Tony Moran, care are, în remixografia sa, CD-ul single "HIStory/Ghosts". Şi spun asta pentru că e singurul exemplu (la mintea mea) în care o piesă semnată de şi interpretată de Michael Jackson ( e vorba despre "HIStory") sună mai bine decât originalul conceput de el. E tot el, la urma urmei. Apoi, David Morales, câştigător de Grammy - în 1998 (doar studiind lista asta observi că, de mai bine de 10 ani, se cam produce... mai nimic în muzică. Lecţiile de acum 27-22-17 ani rămân valabile). Morales a dat la viaţa lui prin blender două piese semnate Michael Jackson: "Scream" şi "This Time Around" (asta din urmă e pe disc). Celelalte piese de pe acest album sunt remixate de Jimmy Jam & Terry Lewis ("Scream Louder (Flyte Tyme Remix)"), Terry Farley & Pete Heller ("Money (Fire Island Radio Edit)"), Wyclef Jean ("2 Bad (Refugee Camp Mix)"), Todd Terry ("Stranger in Moscow (Tee's In-House Club Mix)"), Frankie Knuckles ("You Are Not Alone (Classic Club Mix)") şi Hani ("Earth Song (Hani's Club Experience)").

Să dăm şi un bonus - neamţul DJ Alec, care a făcut un foarte bun, elegant şi barosan "Michael Jackson Meganix" - are doar 25'35". Excelent cum creşte - e cuminte de tot la început, pe parcurs începe să se joace cu sunetele plin de aplomb.

La Universitate (staţia de metrou) este de văzut, până duminică, o expoziţie internaţională dedicată lui Michael Jackson. Proiectul acestei expoziţii omagiale Michael Jackson este o iniţiativă (apărută întâi doar pe Internet) a unui grup de artişti internaţionali, reuniţi de entuziasmul unei tinere ilustratoare, Nicoleta Ionescu. După evenimentul de la Bucureşti, expoziţia va urma un traseu prin mai multe oraşe ale ţării (de ce nu şi în alte ţări? poate că da - cine ştie...). Cine zice că nu se ştie că Michael Jackson desena? Chiar el povesteşte în Moonwalk, plus că au şi fost date recent publicităţii câteva desene neştiute, ca să nu le mai socotim pe cele deja ştiute (la "The Girl Is Mine", de pildă, ori autoportretul lui "când era mic"...).

Au mai fost azi întruniri ale fanilor - una sigur în Herăstrău. Mediafax: Aleea "Michael Jackson", numită astfel în memoria regretatului artist, a fost inaugurată sâmbătă, în ziua în care acesta ar fi împlinit 51 de ani, în parcul Herăstrău, în prezenţa primarului Capitalei, Sorin Oprescu, şi a circa 500 de fani care s-au adunat pentru a-i aduce un omagiu cântăreţului.

O placă comemorativă a fost dezvelită pentru a inaugura aleea din parcul bucureştean, într-o ceremonie organizată la intrarea Arcul de Triumf, la care a participat primarul Capitalei. Întrebat dacă, în calitate de admirator al lui Michael Jackson, a încercat vreodată să-i imite mişcările de dans, Sorin Oprescu a glumit: "Le fac în continuare, mai ales atunci când am şedinţă de consiliu".

Nu-mi vine să cred că m-am uitat la concertul de la Bucureşti (la MTV, care a transmis şi întrunirea din Herăstrău, a promovat şi expoziţia) de parcă nu l-aş mai fi văzut nicicând. Bine, mereu e ceva de descoperit, dar nu m-aşteptam să fie aşa de încântător. Cum m-am uitat şi la concertul japonez - Bad...

29 august, la aniversare

If you enter this world knowing you are loved and you leave this world knowing the same, then everything that happens in between can be dealt with.

Modă... şi alte descoperiri

Christian Audigier, creator de modă foarte apreciat de MJ, dezvăluie câte ceva din colecţia la care cei doi lucrau chiar înainte ca Michael Jackson să moară. O fi dat de greu şi are nevoie de bani, sărmanul (acum s-a găsit, bine că n-o face mâine).
Avem imagini cu MJ dansând pentru Audigier ("King of Fashion" cum l-a numit chiar el), anul trecut, la a 50-a aniversare (bluza ţipătoare e născocită de francez).

Auzisem despre, uitasem complet, mi-am amintit, iată: Michael Jackson ft. the Fugees - "Gangsta (No Friend Of Mine)", o piesă din 2006, lansată direct pe Internet - pe pagina MySpace a DJ Tempamental. Dar şi pe You Tube este (sic!)... Rolling Stone o cataloga, în februarie 2007 - la scurt timp după ce piesa a "apărut", "is supposed to be funny", adăugând: "We know Michael Jackson is due for a comeback, but we’re thinking this doesn’t sound like the ammunition he’ll need". Normal, după ce a murit, au descoperit (şi ei) ce piesă deosebită este. Chiar toată planeta asta se numeşte România?
Bă, piesa asta, mie-mi place. Foarte mult - şi nu glumesc. Partea lui MJ e remarcabilă, combinaţia - dozată ca la farmacie, să spun, perfect? să. Na.

Şi mai avem. Dar e de bătut capul: pe Internet e o întreagă discuţie pre tema asta, apare şi un nume (Jason Malachi, adică un JM, cum ar veni), să fie bătaia de cap şi mai mare. Nu s-a ajuns la nicio concluzie. Întrebările sunt: 1. suntără într-adevăr vocea şi stilul lui Michael Jackson? şi 2. dacă da, din ce epocă datează? Răspuns: dacă da. Şi fiind aşa, completez: dacă da, atunci data ar fi undeva între Bad şi Dangerous, mă hazardez să zic, deşi iutuberii zic "ce tehno sună Michael!"*. Sună bine (şi iar întreb: dacă e da, de ce nu s-a lansat?): Michael Jackson - "(You Won't) Let Me Let Go". La urma urmei, chiar dacă nu e, am putea să considerăm că e un omagiu adus lui MJ.
____________

* - doar două din comentariile You Tube: I don't think this Michael. Remember when he said,"I don't sing a song unless i mean it" So if this was him, what does the song mean then? Huh? (shala899 / 1 week ago) ); wow michael is singing this? wow! it sounds good i never knew michael was so techno i remember when this came out but i didnt know he sang this (13mBrigette / 1 week ago)
____________

E oficial: Michael Jackson a fost ucis. Câteva detalii înhăţăm de la CNN:
Michael Jackson's death was a homicide, coroner rules
By Alan Duke

LOS ANGELES, California (CNN) -- The Los Angeles County coroner has ruled that Michael Jackson's death was a homicide involving a combination of drugs.
"The drugs propofol and lorazepam were found to be the primary drugs responsible for Mr. Jackson's death," said a news release issued Friday by the coroner. "Other drugs detected were: midazolam, diazepam, lidocaine and ephedrine."

The release said Jackson died from "acute propofol intoxication," but said "other conditions contributing to death: benzodiazepine effect."
Lorazepam, midazolam and diazepam are benzodiazepines.
A lawyer for Jackson's personal physician criticized the coroner for releasing only a brief summary of his findings, saying it contained "nothing new" and had "all the earmarks of police gamesmanship."

Michael Jackson's family issued a statement in reaction: "The Jackson family again wishes to commend the actions of the Coroner, the LAPD and other law enforcement agencies, and looks forward to the day that justice can be served."
Federal and state agencies also have launched independent investigations into "matters uncovered" by Los Angeles police while looking into Jackson's death, authorities said.

The Los Angeles Police Department, which has been conducting a criminal investigation of Jackson's death, requested at an interagency meeting last week that federal and state agencies pursue their own investigations, according to statements issued Friday by California's attorney general and the Drug Enforcement Administration.
The full and final autopsy report and the complete toxicology report "will remain on security hold at the request of the Los Angeles Police Department and the Los Angeles County district attorney," the release said.

Dr. Conrad Murray, Jackson's personal physician, told investigators that he had given Jackson three anti-anxiety drugs -- lorazepam, midazolam and diazepam -- in an effort to help him sleep in the hours before he stopped breathing, according to a police affidavit made public earlier this week.
Murray also told detectives he administered a dosage of the anesthetic propofol, diluted with lidocaine, to Jackson a short time before he stopped breathing, the affidavit said.
The 32-page sworn statement was written by Los Angeles Police detective Orlando Martinez to outline probable cause for warrants to search Murray's offices, home and storage rooms in Texas and Nevada.

Murray told detectives he had been treating Jackson for insomnia for six weeks, giving him 50 milligrams of propofol, the generic name for Diprivan, diluted with the anesthetic lidocaine every night via an intravenous drip, the affidavit said.
Worried that Jackson might become addicted to the drug, Murray said he tried to wean Jackson from it, putting together combinations of other drugs that succeeded in helping him sleep during the two nights before his death.

But on the morning of June 25 other drugs failed to do the job. Murray recounted the events to detectives in an hour-by-hour account that was detailed by Martinez:
• About 1:30 a.m., Murray gave Jackson 10 mg of Valium (diazepam).
• About 2 a.m., he injected Jackson with 2 mg of the antianxiety drug Ativan (lorazepam).
• About 3 a.m., Murray then administered 2 mg of the sedative Versed (midazolam).
• About 5 a.m., he administered another 2 mg of Ativan.
• About 7:30 a.m., Murray gave Jackson yet another 2 mg of Versed while monitoring him with a device that measures the oxygen saturation of his blood.
• About 10:40 a.m., "after repeated demands/requests from Jackson," Murray administered 25 mg of propofol, the document said.

"Jackson finally went to sleep and Murray stated that he remained monitoring him. After approximately 10 minutes, Murray stated he left Jackson's side to go to the restroom and relieve himself. Murray stated he was out of the room for about two minutes maximum. Upon his return, Murray noticed that Jackson was no longer breathing."
Efforts at CPR proved fruitless. Jackson was pronounced dead at UCLA Medical Center at 2:26 p.m.

Earlier this week, Murray's lawyer disputed the final section of the timeline.
"Dr. Murray simply never told investigators that he found Michael Jackson at 11 a.m. not breathing," Chernoff said. "He also never said that he waited a mere 10 minutes before leaving to make several phone calls. In fact, Dr. Murray never said that he left Michael Jackson's room to make phone calls at all."
In Friday, Chernoff criticized the coroner's office for making the "contains nothing new." "For two months we have been hearing the same information, usually from leaks out of the coroner's office," Chernoff said. "One has to wonder why the coroner felt compelled to release anything at all if the police investigation is not yet complete."

Agents from the California attorney general's office also will investigate physicians whose names have come up in the course of the Jackson death probe, Attorney General Jerry Brown said.
The federal drug administration also responded with its own independent investigations "into matters that the LAPD's investigation uncovered that may not be directly related to the cause of death," the agency said.
Last week Drug Enforcement agents executed a federal administrative search warrant at the Mickey Fine Pharmacy in Beverly Hills, California, looking for prescription records relating to Jackson, an agency spokesman said.

The pharmacy sits directly below the offices of Jackson's dermatologist, Dr. Arnold Klein. Shortly before his death, Jackson visited the building several times to see Klein.
Klein, who treated Jackson for decades, denied in a CNN interview last month that he had given Jackson dangerous drugs (http://edition.cnn.com/2009/SHOWBIZ/Music/08/28/jackson.autopsy/index.html). CNN's Stan Wilson contributed to this report.

alte amănunte - uk.eonline.com

joi, JOY, joi: Jubileu

Şapte vaci slabe, şapte vaci grase; şapte ani răi, şapte ani buni; şapte postări varză, şapte postări choux-à-la-crème... De şapte ori şapte, aici suntem. La a 50-a postare, asta, cum ar trebui să fie?

Altfel.

Am găsit pe un site relativ bizar - www.beliefnet.com (n-am prea înţeles cui i se adresează : sănătate, politică, religie, familie, divertisment...) un articol scris chiar de Michael Jackson, în decembrie 2000, "My Childhood, My Sabbath, My Freedom". Ar trebui spus, ca să nu existe confuzii, că martorii lui Iehova - din rândul cărora a făcut parte şi MJ (sunt controverse în acest sens, există zvonuri că ar fi fost exclus în 1987) prin mama sa (membră din 1965) ţin Sabatul - de obicei, duminica. Dar articolul a fost scris la cererea rabinului Shmuley, aşa că şi acest lucru poate fi o explicaţie pentru titlul ales de Michael Jackson. Pentru că am lămurit asta, mai trebuie să spun că articolul este plin sensibilitate şi, din cele spuse acolo, reiese că, într-adevăr, a fost scris de MJ (ce să-i faci, în situaţii din astea, şi nimica mişcă). Mai zic aici că fotografiile sunt: captură MTV, gettyimages, tmz.

Abia acum aflu despre prietenia (până în 2001) artistului cu Rabbi Shmuley, la care face referire în articolul de mai jos, iar pe site-ul acestuia, www.shmuley.com, sunt multe articole despre Michael Jackson. Într-unul, postat chiar la 25 iunie, acesta scrie: "There was a great beauty and gentility in Michael’s soul. His talents far surpassed those of his contemporaries and he yearned deeply to make the world a better place. I am saddened that the emotional pain he lived with prevented him from finding the meaning and connectedness which he longed for. The saddest aspect to this tragedy is that so many watched it happen and few did anything to stop it." Iar un altul, tulburător, este postat la data de 9 iulie - "Lauda pe care n-o veţi auzi despre Michael Jackson"; este imposibil să aleg un pasaj de acolo, e musai să fie citit integral. O să mai revin la subiect - mai ales că Shmuley este încă supărat pe MJ şi deşi înţelege multe, pare incapabil să ierte ("Master of an Empty Kingdom: The Tragically Short Life of Michael Jackson") - ciudat, foarte ciudat, să ierte ce?, din moment ce singur spune că e nevinovat, acum însă - citim ce a scris chiar Michael Jackson:

Într-una dintre conversaţiile pe care le-am avut împreună, Rabbi Shmuley, prietenul meu, mi-a spus că i-a rugat pe mai mulţi dintre colegii săi - scriitori, cugetători şi artişti - să-şi aştearnă pe hârtie gândurile lor referitoare la Sabat. Atunci mi-a sugerat să-mi scriu şi eu .părerile cu privire la acest subiect, un proiect ce mi s-a părut incitant şi oportun, din cauza morţii recente a doamnei Rose Fine, o evreică dragă mie, pentru că mi-a fost profesoară în timpul copilăriei, călătorind împreună cu mine şi cu fraţii mei pe când eram cu toţii Jackson 5.

Vinerea trecută, spre seară, împreună cu alţi oaspeţi ne-am reunit acasă la Rabbi Shmuley pentru cina de Sabat. Ceea ce mi s-a părut emoţionant din cale-afară a fost faptul că Shmuley şi soţia sa şi-au pus mâinile pe capetele copiilor lor şi i-au binecuvântat să crească şi să fie precum Abraham şi Sarah, şi am înţeles că este vorba despre un vechi obicei evreiesc. Întâmplarea aceasta a aruncat o nouă lumină asupra propriei mele copilării, lămurindu-mă că, pentru mine, Sabat înseamnă a creşte mare.

Când oamenii văd cum apăream la televizor pe când eram doar un băieţel - aveam cam 8 sau 9 ani şi tocmai îmi începusem lunga carieră de-o viaţă - ei văd un copil mititel cu un zâmbet mare. Ei presupun că băieţelul zâmbeşte pentru că e fericit şi că dansează cu o energie inepuizabilă pentru că e mulţumit.

Dar în vreme ce cântatul şi dansatul au fost şi desigur au rămas unele dintre cele mai mari bucurii ale mele, la vremea aceea ceea ce voiam mai mult ca orice erau două lucruri ce fac copilăria să fie cea mai frumoasă vârstă a vieţii şi anume timpul de joacă şi sentimentul de libertate. Publicul întreg trebuie totuşi să înţeleagă presiunea pe care celebritatea o exercită asupra copilăriei şi care, cu toate că este impresionantă, cere întotdeauna un preţ foarte mare.

Mai mult decât orice, voiam să fiu un băieţel obişnuit. Voiam să construiesc căsuţe prin copaci şi să mă duc la petreceri pe role. Dar - foarte curând - acest lucru avea să devină imposibil. A trebuit să accept că voi avea o copilărie diferită de a altora. Numai că acest lucru mă face să mă întreb cum ar fi fost să am o copilărie obişnuită.

În fiecare săptămână era o zi, totuşi, în care puteam să uit de scenele Hollywoodului şi de mulţimile care umpleau sala de concerte. Ziua aceasta era Sabatul. În toate religiile, Sabatul este ziua în care poţi şi trebuie să ai hotărârea de a păşi în afara obişnuitului şi să te concentrezi asupra extraordinarului. Am învăţat câte ceva despre Sabatul evreiesc întâi de la Rose, apoi prietenul meu Shmuley mi-a explicat cum, în Sabatul evreiesc, treburile zilnice - cum sunt gătitul, cumpărăturile de la băcănie ori tunsul ierbii - sunt interzise, astfel încât oamenii să poată transforma obişnuitul în extraordinar şi naturalul în miraculos. Chiar mersul la cumpărături sau aprinsul luminii sunt interzise... În asemenea zile, fiecare om din lumea asta încetează să mai fie obişnuit.

Numai că eu voiam mai mult decât orice să fiu obişnuit. Aşa că, în lumea mea, Sabatul era ziua în care puteam să ies din viaţa mea unică şi să privesc obişnuitul.

Duminicile erau ziua mea pentru "pionierat", termenul folosit de misionarii martorilor lui Iehova. Voiam să ne petrecem ziua în suburbiile din sudul Californiei, să mergem din uşă în uşă sau să dăm câte o raită pe la cumpărături, distribuind revista Watchtower. Mi-am continuat "pionieratul" ani mulţi după ce mi-am început cariera artistică.

Up to 1991, the time of my Dangerous tour, I would don my disguise of fat suit, wig, beard, and glasses and head off to live in the land of everyday America, visiting shopping plazas and tract homes in the suburbs. I loved to set foot in all those houses and catch sight of the shag rugs and La-Z-Boy armchairs with kids playing Monopoly and grandmas baby-sitting and all those wonderfully ordinary and, to me, magical scenes of life. Many, I know, would argue that these things seem like no big deal. But to me they were positively fascinating.

The funny thing is, no adults ever suspected who this strange bearded man was. But the children, with their extra intuition, knew right away. Like the Pied Piper of Hamlin, I would find myself trailed by eight or nine children by my second round of the shopping mall. They would follow and whisper and giggle, but they wouldn't reveal my secret to their parents. They were my little aides. Hey, maybe you bought a magazine from me. Now you're wondering, right?

Sundays were sacred for two other reasons as I was growing up. They were both the day that I attended church and the day that I spent rehearsing my hardest. This may seem against the idea of "rest on the Sabbath," but it was the most sacred way I could spend my time: developing the talents that God gave me. The best way I can imagine to show my thanks is to make the very most of the gift that God gave me.

Church was a treat in its own right. It was again a chance for me to be "normal." The church elders treated me the same as they treated everyone else. And they never became annoyed on the days that the back of the church filled with reporters who had discovered my whereabouts. They tried to welcome them in. After all, even reporters are the children of God.

When I was young, my whole family attended church together in Indiana. As we grew older, this became difficult, and my remarkable and truly saintly mother would sometimes end up there on her own. When circumstances made it increasingly complex for me to attend, I was comforted by the belief that God exists in my heart, and in music and in beauty, not only in a building. But I still miss the sense of community that I felt there--I miss the friends and the people who treated me like I was simply one of them. Simply human. Sharing a day with God.

When I became a father, my whole sense of God and the Sabbath was redefined. When I look into the eyes of my son, Prince, and daughter, Paris, I see miracles and I see beauty. Every single day becomes the Sabbath. Having children allows me to enter this magical and holy world every moment of every day. I see God through my children. I speak to God through my children. I am humbled for the blessings He has given me.

There have been times in my life when I, like everyone, has had to wonder about God's existence. When Prince smiles, when Paris giggles, I have no doubts. Children are God's gift to us. No--they are more than that--they are the very form of God's energy and creativity and love. He is to be found in their innocence, experienced in their playfulness.

My most precious days as a child were those Sundays when I was able to be free. That is what the Sabbath has always been for me. A day of freedom. Now I find this freedom and magic every day in my role as a father. The amazing thing is, we all have the ability to make every day the precious day that is the Sabbath. And we do this by rededicating ourselves to the wonders of childhood. We do this by giving over our entire heart and mind to the little people we call son and daughter. The time we spend with them is the Sabbath. The place we spend it is called Paradise.

Michael Jackson

Thomas Arthur Mesereau, Jr.

Cum intri pe pagina ce-l prezintă pe chiar avocatul Thomas Mesereau - pentru că site-ul www.mesereauyu.com este al firmei de avocatură Mesereau & Yu (în procesul lui Michael Jackson a fost şi Susan Yu inclusă în echipa de avocaţi ai apărării)-, afli nişte lucruri care, în România, ar ţine de domeniul fantasticului, fiind nu numai inexistente, ci şi, practic, imposibile forever-ever. E interesantă şi succesiunea prezentării acestora:

Thomas A. Mesereau, Jr este recunoscut ca unul dintre cei mai buni avocaţi din SUA. A fost ales de către confraţii săi să facă parte din ghidul "The Best Lawyers in America" şi a fost inclus în clasamentul "One Hundred Most Influential Attorneys in California" de către ziarul Los Angeles Daily Journal.

Barbara Walters l-a inclus pe Thomas Mesereau în ediţia 2005 a clasamentului său anual, "Ten Most Fascinanting People":

Thomas Mesereau: Defending Jackson
Una dintre figurile cele mai importante şi puternice din Hollywood este un bărbat care nu a apărut niciodată în vreun film ori show de televiziune. Dar vreme de cinci luni ale acestui an [2005], Tom Mesereau s-a aflat în centrul atenţiei presei, apărându-l cu succes pe Michael Jackson în procesul intentat acestuia sub acuzaţia de molestare a unor copii. (...)

Mesereau i-a spus Barbarei Walters că n-a avut niciun dubiu privind inocenţa acestuia faţă de toate acuzaţiile. "Faptul este că ei, copiii, s-au dus în camera lui. Părinţii erau şi ei acolo. Părinţilor li s-a permis să stea acolo, cu copiii. Felul în care a fost mistificat şi deformat adevărul în încercarea de a-l condamna a fost scandalos, a fost rău" - a spus Mesereau.

Mesereau crede că discriminarea rasială continuă să compromită cultura americană. "În ciuda progreselor făcute de ţara aceasta în domeniul drepturilor civile, încă simt că populaţia de culoare este în mod constant subevaluată în societatea noastră şi fac tot ce pot pentru a lupta împotriva acestui lucru" - a adăugat el. (abcnews.go.com)

Thomas Mesereau a fost numit, de asemenea, "Avocatul anului în apărarea inculpaţilor" de către Asociaţia Century City Bar din Los Angeles pentru prestaţia sa din procesul actorului Robert Blake. Revista California Lawyer Magazine l-a premiat pe Mesereau cu cea mai înaltă distincţie pentru excelenţă în activitatea sa. A mai primit şi alte premii importante (sunt pe site).

Thomas A. Mesereau, Jr. este în egală măsură cunoscut şi ca un vechi avocat "pro bono" (de peste 25 de ani), adică îi apără gratuit pe cei sărmani sau pe cei fără reprezentare. În plus, este binecunoscut în mediul americanilor de culoare, pentru care prestează activităţi neplătite privind organizaţiile locale şi bisericile care activează în domeniul recuperării celor dependenţi de droguri şi consiliere a tinerilor. De asemenea, în fiecare an, apără gratuit în câte un proces penal de crimă din statele aflate în sud.

Pe pagina de pornire a site-ului www.mesereauyu.com este un link către un filmuleţ - ce a fost postat pe site-ul oficial al lui Michael Jackson la 13 iunie 2005 , adică ziua în care s-a pronunţat verdictul nevinovat -, numit "Victory". Trebuie spus că site-ul www.zilkinc.com care găzduieşte acum filmuleţul este al firmei conduse de Taunya Zilkie, o fostă colaboratoare a familiei Jackson (şi pentru foarte scurt timp prietenă a lui Randy Jackson), site care, zice, promovează arta sub toate formele ei... Arătos site, merită să-ţi clăteşti ochii pe-acolo un pic.

Pe www.mesereauyu.com se mai află şi prezentarea telegrafică a unor cazuri (inclusiv a cazului Jackson): "pe parcursul procesului, prof. Laurie Levenson de la Loyola Law School din Los Angeles a declarat că, din tot ce a văzut vreodată, dl. Mesereau este cel mai bun în privinţa interogatoriului încrucişat."

Iată că au existat doi ziarişti isteţi care l-au întrebat pe Thomas Mesereau, în iulie 2009, despre cazul morţii lui Michael Jackson; e interesant punctul său de vedere.

În sfârşit, trebuie să spunem şi că Aphrodite Jones, cea care a scris "Michael Jackson Conspiracy", pomeneşte în carte despre un interviu pe care i l-a luat lui Thomas Mesereau; pe You Tube există un interviu cu amândoi (realizat în noiembrie 2007, la lansarea cărţii) care poate fi urmărit pe îndelete (durează 9'19"). Şi un interviu acordat de Jones în iulie 2007, în care recunoaşte, din nou, că a făcut şi ea parte din conspiraţie. De altfel, pe lângă astea, sunt destule postări pe You Tube referitoare la carte şi la proces. Pot fi văzute - chiar dacă nervii şi răbdarea sunt mult puse la încercare (din numeroase puncte de vedere).

La fotografii sunt linkuri către

• a. profilul lui Thomas Mesereau;
• b. un articol cbsnews.com despre finalul procesului (când Mesereau a plâns) - pe site este şi partea video a articolului dar este şi o colecţie de fotografii, în trei calupuri, extrem de sugestive - se potrivesc cu cele povestite de Jones în cartea sa;
• 3. prefaţa scrisă pentru cartea Aphroditei Jones, prefaţă postată pe site-ul firmei lui Mesereau (mai bună decât cartea în sine, poate; mai bine o scria chiar el...).

de marţi

Două luni? Două?

Nu era de ajuns că mă chinuiam cu cartea lui J. Randy Taraborrelli. Nu. Care e prost tipărită (hârtie naşpa, font tâmpit, spălăcit, mic) dar e şi mai prost scrisă.

Nu era de ajuns, nu, trebuia să iau şi cartea numitei Aphrodite Jones, ziaristă şi autoare de cărţi de "investigaţii", specializată pe probleme juridice etc, "Complotul împotriva lui Michael Jackson" (Michael Jackson Conspiracy). De data asta e vorba despre o carte bine scrisă, dar chiar de la primele pagini ale cărţii în sine (dincolo de excelentul cuvânt înainte al avocatului principal al lui Michael Jackson, Thomas Mesereau, care luminează în cuvinte puţine foarte multe lucruri - o să vorbim) simţi un rău fizic citind.

Ambele cărţi sunt, cum naiba să zic, "îmbibate" de energii negative, dar chiar şi aici se pot face departajări. Prima carte - pentru că urmăreşte răul şi acolo unde nu e, a doua - pentru că autoarea încearcă, pe pielea noastră şi pe chinul lui Michael Jackson, un fel de izbăvire ("Când am citit titlurile Nevinovat în toate ziarele, m-am ruşinat de faptul că am făcut parte din maşinăria media care a contribuit la distrugerea lui Jackson").

E de reţinut însă ceva: totul se învârte, fără să fie adus în prim-plan (nu tu dovezi, nu tu copac, nu tu tufiş), în jurul catalogului Sony/ATV deţinut de Jackson.

Merge greu, pentru că Taraborrelli, săracu', n-are deloc talent, n-are simţul umorului - care s-ar traduce şi prin cel al ridicoulului - pentru că multe dintre întâmplările povestite au nevoie de o notă de ironie sau haz, clar prezente din plin în familia Jackson - în vremurile lor bune.

Zisesem acum câteva dăţi de senzaţia de Dickens, dar era vorba doar despre temă, întrucât Dickens are un umor demenţial, englezesc, e adevărat - pe când Taraborrelli e un italo-american fără sare ori piper. Cam în nota umorului englezesc - uneori e umor negru, alteori e sec, dar e umor - ar fi trebuit să fie tratat subiectul, zic io. Căci până să devină tragedie, totul a părut că decurge ca în viaţa oricui, având în vedere circumstanţele: şi cu bune, şi cu rele, şi cu haz şi fără, dar cu mai mult haz decât fără. Abia de la un moment dat totul a luat-o razna - dar nici atunci tonul lugubru, imbecil, plin de siguranţa omului care ştie tot şi, mai ales, care îi judecă pe alţii (cu ce drept?) nu-şi are locul. Mai ales când subiectul e viaţa lui Michael Jackson.

Păcat că Michael Jackson n-a avut norocul unor biografi mai buni... Nici n-ar fi (fost) nevoie de ficţiune, ca să mă refer la articolul scris de muzicianul Moyer, materialul oferit de Michael Jackson şi familia lui conţine mai mult decât e nevoie pentru a scoate nişte capodopere literare, trebuie doar să-ţi pui mintea şi să ai talent. Dar nu asta s-a urmărit, ci doar vânzare masivă către un public semi- şi sfertodoct; şi atât.

Dacă ar fi avut şi condei, Taraborrelli ar fi avut şansa de a nu rămâne doar ca dată de referinţă la notele de subsol. Singurul lui atu este tenacitatea. Altfel - e logoreic (şi la Jones se cam petrece asta) şi înverşunat - părând nemulţumit că, adesea, trebuie să se abţină. Dar astea sunt doar impresii din mers, mai avem destul până la capăt. Mergem înainte, deşi...

Michael Jackson s-a născut într-o vineri (parcă noaptea), dar a murit într-o joi (ziua). Ce-or spune ăi cu astrele?

Am mai găsit (pe singurul You Tube existent, dacă te prinzi ce voiam să zic):

• un interviu audio din 1979
• altul video, tot 1979
• un interviu din februarie 1983 -
• o prelegere din 1994 a lui Michael Jackson la premiile NAACP (The National Association for the Advancement of Colored People (NAACP), a civil rights organization for ethnic minorities in the united States)
• de ce nu a fost inclusă "Hold My Hand" în albumul lui Akon - un articol de pe musicradar.com din decembrie 2008 (răspuns: pentru că apăruse pe Internet înainte);

24 de artişti care au colaborat de-a lungul timpului cu Michael Jackson sunt prezentaţi pe wonderwall.msn.com, între care Quincy Jones, Paul McCartney, Mick Jagger, John Landis, Slash, Eric Clapton, Francis Ford Coppola, Martin Scorsese, Eddie van Halen - care a declarat "Am avut plăcerea să lucrez cu Michael... e una dintre cele mai dragi amintiri din cariera mea." Să spunem că, în Moonwalk, Michael Jackson povesteşte că atunci când Quincy Jones l-a sunat pe Eddie van Halen pentru înregistrarea la "Beat It", acesta a crezut că cineva îi joacă o farsă şi i-a trântit lui Jones telefonul în nas. Abia la al doilea telefon s-a lămurit...

La fotografia lui Eric Clapton scrie: "Did you know Michael Jackson, Eric Clapton and Phil Collins all collaborated together on a song called "Behind the Mask" back in 1983? We didn't until we started researching this gallery. (Jackson wrote the tune and lyrics along with Chris Mosdell and Ryuichi Sakamoto.)" Nu-i aşa că-ţi vine să turbezi? Am găsit şi o variantă a piesei, care se aude mai bine, dar e doar cu Clapton singur.
Am găsit şi un comentariu iutubist, semnat FDGFEGREG35435436NEW (specialist în Clapton): "It was originally written by Chris Mosdell and Ryuchi Sakamoto.The original instrumental version with choral backing was recorded by the Yellow Magic Orchestra which Quincy Jones bought 2 Michael Jacksons attention for the thriller album. When Michael recorded it, he added a few additional lyrics and wanted to split the royalties which Chris Mosdell refused. Legal battles meant MJ didnt include it on his album and gave it to Greg Philliganes who used it on an album b4 he gave it 2 Eric Clapton."

Martin Scorsese spune: "Fiecare pas pe care-l făcea era precis şi fluid în acelaşi timp. Era ca argintul viu în mişcare. Era minunat să lucrezi cu el, un profesionist absolut în orice moment... un adevărat artist."

• despre ţinutele (adică ţoalele, măi) cele mai cunoscute ale lui Michael Jackson - pe bet.com lifestyle: Style Fit for a King
• pe acelaşi site, un articol comemorativ: BET.com Remembers Michael Jackson

Pe wdtn.com este un articol foarte interesant, cel puţin ca titlu şi ambiţii: "Amănunte despre muzica nelansată a lui Michael Jackson" (Details on Jackson's unreleased music; How many unreleased songs are out there?), în care se spune: cu foarte puţin timp înainte de moareta sa, Michael Jackson lucra la două noi albume. Primul ar fi fost cu piese în stilul propriu, deja ştiut, iar doilea - un album de muzică clasică. Pentru acest al doilea album, Michael Jackson colabora cu David Michael Frank - care chiar pe site-ul său, www.davidmichaelfrank.com, spune câteva cuvinte despre acest proiect (promite că va apărea curând).

La Sony cică mai există o cantitate considerabilă de cântece care "n-au părăsit niciodată studioul" (cum zice Tommy Mottola, fostul prezident, aflat la cuţite cu Jackson pe când Mottola era şef Sony) şi nu există niciun plan în privinţa acestora (pe cuvântul tău!?).

Apoi se mai spune că Michael Jackson ţinea să facă "This Is It" mai ales pentru copiii lui, pentru că aceştia nu l-au văzut niciodată într-un spectacol.

La LKL din 24 august - despre ce spun legiştii: cauza = supradoza de anestezic. Asta o spun după două luni ? Le-au trebuit două luni să zică nimic?!

Cum s-a plimbat Luna...

Titlul e inspirat de cântecul de la sfârşitul filmului, "The Moon is Walking", interpretat de corul sud-african Ladysmith Black Mambazo (19 august, "Play-list pentru o după-amiază, două... trei... multe...). Începem cu o băşcălie la "Moonwalker" extrasă din chiar Making Of-ul de mai jos - din care NU aflăm CUM s-a făcut filmul. Dar ne hăhăim, desigur, corespunzător (preţ de 41 de secunde). Şi avem şi nişte repetiţii la "Smooth Criminal" în palton, ca să vezi că se poate şi asta... la unii, la unul singur, de fapt.

Şi acum - să vedem cum s-a plimbat Luna... adică lunaticul? Nu, pentru că dacă numele paşilor de dans a fost dat de presă, numele filmului a fost ales de însuşi Michael Jackson, plimbăreţ şi în realitate dar sub (clar de Lună), nu pe.

Bun, ne-am lămurit cu asta; cum s-a făcut filmul, aşadar? Păi, întâi să spunem că se găseşte cam totul despre film pe Wikipedia, precum şi pe imdb - mai puţin despre acest Making Of.


Moonwalker: making of - partea I: zice că e primul lui proiect independent în ceea ce priveşte realizarea unui film - scris, citit, finanţat. Frank DiLeo spune că ideea i-a venit de la cântecul "Smooth Criminal" - Michael Jackson s-a apucat să scrie povestea pentru această melodie şi povestea s-a tot lungit şi s-a tot lungit...

Ideea filmului a apărut în timpul părţii a doua a Turneului Bad (în care, zice în film, în doar 12 luni din partea a doua a acestuia Michael Jackson a concertat în faţa a aproximativ 4,5 milioane de oameni).

Filmările au început, de fapt, înaintea finisării albumului Bad dar, din cauza turneului, a trebuit să le întrerupă. Turneul i-a dat însă şi alte idei pentru film... Sunt şi secvenţe cu discuţii între Michael Jackson şi unul dintre regizori (Colin Chilvers) - practic, vedem/intuim cum concepea el coregrafia, pentru că venea oricum cu temele făcute de acasă şi nici nu ne spune tot. Dar e vorba despre feeling, atmosferă, profesionalism...

Mai aflăm că la filmările pentru "Smooth Criminal" au participat şi Gregory Peck şi Robert de Niro, care voiau să-l vadă pe Michael Jackson dansând.

Urmează o intervenţie a scenaristului (care a lucrat la scenariul pentru "Smooth Criminal", bazat pe povestirea scrisă de Michael Jackson) David Newman - care a muncit şi la seria Superman, dar şi, în 1997, la "Michael Jackson: HIStory on Film - volume II".


Moonwalker: making of - partea a II-a - începe cu povestea lui Colin Chilvers (a lucrat la "Războiul lumilor"), pe care Michael Jackson l-a ales anume pentru că avea deja o bogată experienţă în ceea ce priveşte efectele speciale.

Aflăm că tocmai efectele speciale au ridicat costurile foarte mult, că pentru o singură dublă cu acel robot (de fap, erau 3) în care se transformă Michael în film au fost necesare două zile. Apoi se trece la "Speed Demon" - unde animaţia primează, fiind făcută "frame by frame" după modelul viu... şi ne delectăm cu dansul celor doi eroi, Iepurilă & Michael. Din păcate, deşi asta aşteptam, tocmai amănuntele despre cum s-a realizat efectiv această animaţie nu ne sunt date. De ceeee?!

Facem cunoştinţă cu copiii - Sean Lennon (e chiar fiul lui~), Kellie Parker şi minunatul Brandon Adams (Michael Jackson în miniatură - atât în "Badder", cât şi în restul filmului...) - care, la 22 august a.c., tocmai a împlinit 30 de ani şi azi este rapper, purtând numele de scenă B. Lee (s-a dus drăgălăşenia, acum arată naşpa). Revedem scena din "Smooth Criminal" când MJ-cel-mic dansează ca MJ-cel-mare, dar mai vedem că la filmare asista chiar "cel-mare", râzând de "portretul" propriu. Moonwalker a fost primul film în care Adams a apărut, pentru că a tot jucat de atunci...

Partea se încheie cu cele spuse de Joe Pesci.


Moonwalker: making of - partea a III-a - începe direct cu "Leave Me Alone", integral animat, după care se fac referiri critice la violenţa din film, neobişnuită pentru un paşnic precum Michael Jackson.

Aflăm că, din cauza suprasolicitării, Michael Jackson fiind un "workaholic" - zic cei ce-l cunoşteau: filmări, înregistrări, coregrafie, compoziţii şi, peste astea, aproape un an şi jumătate de turneu (Bad Tour a durat din septembrie 1987 până în ianuarie 1989 - 16 luni), acesta a suferit o inflamare a corzilor vocale şi, ca urmare, câteva dintre ultimele concerte, programate în SUA, au fost amânate.

Trebuie să spun, că altfel crăp, că la fiecare concert din afara SUA, Jackson a oferit 400 de bilete gratuite pentru copiii defavorizaţi, iar din încasările ultimului concert a donat 700.000 lire sterline unei organizaţii caritabile destinată copiilor, Childhelp.

fotografia de ceva-mai-sus: tux.crystalxp.net

Unreleasedmania

Probabil că cel mai folosit cuvânt referitor la Michael Jackson este şi va fi multă vreme "unreleased". Am ameţit de câte ori l-am întâlnit - de la mizilicul de 25 de secunde " Take Me To A Place-Horse..."* (ştim noi) - aruncat către şi dinspre media, până la invazia de nelansate-marca-MJ de pe You Tube şi, mărturisesc, chestiunea ţine un pic de domeniul fantasticului - nu al ficţiunii (că de "science", ce să mai zicem).

Circulau deja pe Internet mai multe piese care nu fuseseră lansate niciodată, dar acum au "dat năvală" pur şi simplu (să nu vorbim despre falsuri, care sunt într-un număr copleşitor să zic aşa; dar chiar şi unele dintre piesele CD-ului Hello World intră în categoria "nelansatelor"), mai ales că au intrat în joc şi oameni care chiar au lucrat la ele. Cel mai bun exemplu este Bryan Loren, despre care vorbirăm la secţiunea dedicată Simpsonilor ("Do the Bartman" - locul 22 în clasamentul general al single-urilor anilor '90 în Marea Britanie ; se dă şi o variantă; zice Loren: "The Simpsons / Do The Bartman (16-Feb-1991) / Country of Origin: US / Weeks at the top: 3 / Writer: Bryan Loren / Producer : Bryan Loren" - uitând că Michael Jackson a fost cel puţin producător, ca să nu spunem şi coautor... hm!), care şi-a postat pe blogul personal, la cererea insistentă a prietenilor/fanilor, câteva dintre piesele care nu au apucat să mai fie lansate (alături de câteva deja lansate şi celebre, desigur):

Tuesday, July 21, 2009 Unlike ‘Work That Body’, ‘Serious Effect’, ‘She Got it’, and a host of other unreleased/unfinished Michael songs I wrote that were leaked to the internet(nice job, Nimrod. Whoever and wherever you are), I think I have something here that was spared that fate (I said, I think).

• Michael Jackson - Work That Body

Song written by Michael with Bryan Loren.
Included on the first acetate version of the expanded, special edition of Michael’s DANGEROUS album in 2001 – bonus disc cancelled.
A minute long snippet, along with She Got It, leaked on the internet in 2005 – no official release. Lyrics from the Jackson 5’s ABC, as performed by an adult Michael, can be heard on this demo: "Sit down, girl! I think I love you! No! Get up, girl! Show me what you can do!"(sursa: www.mjtunes.com - unde avem, de pildă, o filmare foarte bună a unui fragment -4'59"- dintr-un concert Dangereous)

Mai departe:

• Michael Jackson - Serious Effect
• Michael Jackson - She Got It

Iată şi un comentariu de pe site-ul oficial al lui Michael Jackson:

Joined: Jul 2009 Thursday, July 30, 2009 - 18:14 frankie w: Unreleased music from MJ by Bryan Loren I found a blog and some unreleased music on Michael(and Janet, actually) by producer/songwriter/artist Bryan Loren. He's the guy responsible for a lot of the unreleased music floating around like 'Serious Effect', 'She Got It' and the song at his myspace page now, 'Work That Body' . He also wrote 'Superfly Sister' from 'Blood On The Dance Floor' and wrote and produced 'Do The Bartman' from The Simpsons. Michael sang background with him on that. He's really talented. Check out his page.

Urmează o secţiune dedicată unor piese despre care nu (se) pot aduce prea multe (uneori e vorba despre niciun fel de) precizări. În orice caz, sunt de ascultat, pentru că-s o delectare aparte... Aşadar:

1. Michael Jackson - Mind Is The Magic. Fără îndoială, e vocea şi e stilul lui Michael Jackson (şi mai ales e tema...). Cel care a postat filmuleţul scrie: "Video teaser for Siegfried & Roy Show. Featuring 'Mind Is The Magic' by Michael Jackson". În rest...?
   
2. Michael Jackson - "If You Don't Love Me" - o minunăţie. Unul dintre cei ce au postat-o pe You Tube scrie: "the song is from the DANGEROUS recording sessions". (Pe site-ul www.metrolyrics.com scrie că ar fi o piesă scrisă de Jermaine Jackson; luăm informaţia doar cu titlu de inventar).
3. Michael Jackson - Nite Line (Unreleased) - o piesă din epoca Thriller... Vorba unuia dintre comentatorii de sub postare: "dacă e nelansată, ce caută pe You Tube?". Na, asta nu mai are importanţă. Importantă ar fi povestea pieselor care nu au mai intrat pe disc (dacă ne gândim că, iniţial, Quincy Jones nu voia ca "Billie Jean" să intre pe disc, considerând că e prea "moale"...).
   
4. demo Michael Jackson - Groove of Midnight" - a fost înregitrat şi scris/compus de Michael Jackson şi Rod Temperton, datând din perioada Bad. În 1987, piesa e fost înregistrată de Siedah Garrett pentru albumul său, Kiss, apărut în 1988. După cum scrie cel ce a postat piesa: "A short demo version by Michael surfaced on the internet in 2003 - no official release".
5. tot din perioada Thriller (se pare) e piesa Hot Street - calitatea sonoră e deplânsă şi de ceilalţi youtuberi (wow!) - probabil că cine a şterprelit-o din studio a ţinut banda la soare, apoi a pus-o în congelator. N-avem date despre piesă. Nu ştim nimic...
6. Michael Jackson & Paul McCartney - The Man. Ştim doar că e din 1983 şi că există şi versurile puse pe un site (www.sing365.com). Asta e tot ce ştim, poate apar date...
   

Deocamdată atât. Seria va continua (mai am chiar eu pe listă câte ceva, plus ce va mai apărea...) DAR trec şi aici (pentru că vorbirăm deja, numai că intră şi la categoria asta) varianta demo a piesei "State of Shock" - cu Freddie Mercury şi Michael Jackson (pentru că ei doi ar fi trebuit să finiseze piesa, ştim că nu s-a mai întâmplat), precum şi demo-ul cu "There Must Be More To Life Than This" cu Michael Jackson - voce şi Freddie Mercury - pian.

Dacă acestea erau doar demo-uri (deşi pe ultimele albume MJ a inclus şi aşa ceva), ultimul de pe lista de azi e deja cunoscutul "Hold My Hand" (splendidă piesă) - duet Akon - Michael Jackson, cântec rămas, la urma urmei, nelansat (e vorba despre ceea ce s-a făcut sau nu oficial):

"In July [2008], a leaked recording of Akon's duet with Michael Jackson titled "Hold My Hand" was released to the Internet and at first showings of the song was supposedly taken out by Akon's music label. The song was originally posted as an Akon demo with only Akon performing the song. The leaked song was rumored to be featured on both his and Jackson's own upcoming album.[4] In an interview with MTV, Akon was hopeful to include the song on the album. However, on October 17, Akon's label released information on the track listing and the album does not feature the duet with Jackson." (en.wikipedia.org)

fotografia Bad Tour: www.allmichaeljackson.com

_________________________________

* - trupa numită America a lansat piesa "A Horse With No Name"(piesă destul de anostă, de altfel), în 1972. A căpătat notorietate (în SUA mai ales) pentru că, de fapt, se referă la droguri ("horse", în argou, înseamnă "heroină").
"A Place With No Name" este cunoscut ca fiind primul single nelansat - socotit după moartea lui Michael Jackson. Acum circulă doar o "mostră" de 25 de secunde, postată de TMZ.com la 16 iulie 2009. Jim Morey, care a fost manager atât al lui Michael Jackson, cât şi al trupei America, a declarat "America a fost onorată că Michael Jackson a ales cântecul lor şi speră ca acesta să poată fi ascultat de toţi fanii lui Michael". (en.wikipedia.org)
Interesant este că nimeni n-a explicat de ce piesa se numeşte aşa, în vreme ce Michael Jackson spune “Take me to a place without no name / Take me to a place without no name”, pentru că nu cred că e vorba despre fro eroare. Bine ar fi să lanseze balaurii, odată, cântecul întreg, să ne lămurim. Oricum, doar din ce se aude, Jackson a dat strălucire prăfuitului "Horse"...
__________________________________

P.S. - MTV (I'M MTV) are azi, acum, program "M is for Michael". De la 10.00 a.m. la...? Dar anunţul e că 29 şi 30 august înseamnă "M is for Michael". OK

Am găsit şi filmul "Jimi Hendrix - Last 24 Hours" - pe acelaşi You Tube, cum altfel?, am pus linkurile la postarea din 15 august, "Paranteze (rotunde)" - bun de studiat, mai ales în condiţiile în care se spune că şi MJ a fost ucis - şi vina cade doar pe medic şi pe victimă.