miercuri, august 19, 2009

Playlist pentru o după-amiază, două... trei... multe...

    Am putea vedea - dessssigur că pe You Tube -, dacă am avea chef, câteva filmuleţe, secvenţe - dar şi un film adevărat. Noi nu facem decât un pic de ordine. Iată despre ce e vorba:
  • un interviu cu Randy Jackson- din 1974 (despre şcoală, despre grup...)
  • interviu cu toţi fraţii Jackson (fără surori), tot din 1974 (de aici s-au inspirat şi Taraborrelli, şi alţii? Că spun ei singuri, fraţii Jackson, destule despre ei înşişi, interviul fiind destul de lung)
  • şi urmarea muzicală - din aceeaşi emisiune (1974)
  • Jackson5 cântă împreună cu Cher (medley, ca să nu spun potpuriu)
  • Jackson 5 pe post de "grup vocal gospel"
  • şi cântând "That's the Way" (aha-aha) - piesa e a celor de la KC & the Sunshine Band
Acum însă urmează filmul. Cafele, floricele, bere-suc-apă, începe:

Moonwalker

este un film foarte bun pentru o seară în care nu e nevoie să-ţi pui mintea pe bigudiuri. În general, nu are nicio noimă - în sensul în care ne aşteptăm la aşa ceva de la un film clasic, fie el şi muzical, numai că Moonwalker nu e clasic-, dar are multe pasaje excelente: personal pun pe locul I "Badder" şi (ex-aequo) dansul lui Michael Jackson în "duet" ("nu e duet - dar ce e? - e balet"/Băieşu) cu Iepurele ("Speed Demon" - aici e partea I, a doua e link-uită la fotografia de mai jos; dansul propriu-zis începe la minutul 4 din partea a doua) plus, evident, "Leave Me Alone" şi "Smooth Criminal". Pentru că You Tube nu poate asigura vizionarea integrală a unui film (mai bine, că poţi face pauză sau poţi vedea "pe sărite"), am cercetat şi am ales o variantă de "serial" cu imagine/sunet de calitate.

Avem:

Episodul 1/12: După generic e un montaj "Man in the Mirror" din mai multe concerte. Apoi se trece uşor prin "bârfele" de presă cu imagini "de acasă" către un speech al preşedintelui Ronald Reagan despre meritele lui Michael Jackson şi începe piesa "Music & Me". Pe un televizor se derulează diferite momente din cariera lui MJ; televizorul devine navă spaţială şi încep Jacksonii 5 "I Want You Back" - piesa e întreruptă brusc, taman la "Oh baby give me one more chance" (7'24");

Episodul 2/12:... dar se reia, totuşi, cu acelaşi vers; iar beneficiem de un televizor - pe care sunt cei cinci fraţi, copii, cântând; urmează fragmente din "ABC", "The Love You Save", "2-4-6-8" (câteva secunde), "Who's Lovin' You", "Ben" şi gata copilăria, trecem la "Dancing Machine" - unde, în faţa televizorului de care ziceam e o roboţică sexy care îi imită dansul, "Blame It on the Boogie", "Shake Your Body (Down to the Ground)", premii, "Rock with You", "Don't Stop 'til You Get Enough", "Can You Feel It", "Human Nature", "Beat It" (pe 4 ecrane), "Thriller", "Billie Jean" (de la gala Motown 25), "State of Shock" - ilustrată de copertele (mă rog, se acceptă şi "coperţi") celor mai importante reviste de pe la ei şi alte bibiluri (mărci poştale, alea-alea, E.T.), "We Are the World", "The Way You Make Me Feel" - partea de dans, unde se aud exclamaţiile dansatorilor - dans întrerupt brusc (7'28");

Episodul 3/12: se reia de unde a rămas, urmând "Dirty Diana" - fragment - pentru ca, de la minutul 1'29" să înceapă minunăţia: Badder, cu puştiul care este chiar un MJ în miniatură (voiam să remarc faptul că, în "Bad"-ul adevărat, Michael Jackson are un gest clar de copil, atunci când, în mijlocul tensiunii ce creşte, îşi şterge gura/nasul cu dosul mâinii, având degetele răşchirate - la minutul 3'05", pe când spune "just watch your mouth";- deştept regizor, că de-aia-l cheamă Martin Scorsese, şi deştept şi cine a acceptat să facă asta; e una din cele mai bune scene din scurt-metrajul plin de scene excelente - mai e una la fel la minutul 4'55", după ce spune "who's bad"; mai trebuie spus că gestul ăsta e prima oară prezent în "Dirty Diana" - regizat de Joe Pytka, dar acolo probabil că e "natural", nu din scenariu; putem specula) - în vreme ce miniaturalul MJ îşi şterge gura ca un om mare (minutul 3'05")... Urmează scena MJ vs fani din curtea studiourilor de filmare - fugăreală, păpuşi, statui vorbitoare, tot tacâmul (7'29");

Episodul 4/12: Michael e hăituit de fani şi începe "Speed Demon" (care a fost compus/scris de Michael Jackson în urma încasării unei amenzi: se grăbea spre studio şi a fost oprit de poliţie; ajuns nervos la studio, Quincy Jones i-a sugerat să-şi exprime "sentimentele" prin muzică...). "Episodul" se termină cu întâlnirea în deşert cu Iepurele... (7'26");

Episodul 5/12: care începe cu duo Rabbit-Jackson (pss-pssst: şi Iepurele e machiat...), continuă cu "Leave Me Alone" şi se termină cu "povestea" din film - cei trei copii şi Michael (7'26");

Episodul 6/12: Cam prea-lunga scenă cu "răul" de Joe Pesci care pune la cale planuri diabolice - dar bine făcută (7'25");

Episodul 7/12: Continuă scena prea-lungă-şi-bine-făcută, cu fugărirea lui MJ de către "ăia răi", care MJ, desigur, îi fentează; către final - primele secvenţe din "Smooth Criminal" - doar partea video pe care o ştim (7'27");

Episodul 8/12: Începe abrupt cu însuşi "Smooth Criminal"-ul: enjoy! (7'24");

Episodul 9/12: Continuă "Smooth Criminal" (zău!), apoi iar poveste: MJ şi cei doi băieţi o caută pe fetiţă, soarta crudă blabla, nimereşte în capcana întinsă de Joe Pesci, parcă ar fi ilustrat ceea ce i s-a întâmplat în ultimii cca 16 ani (şi să nu crezi în premoniţii) - unde mai pui că cei trei copii din film corespund celor trei pe care i-a avut mai târziu, în viaţa reală... (7'27");

Episodul 10/12: "teroarea" continuă, dar MJ se transformă în naiba-ştie-ce, un fel de robot-statuie-monstru-navă-spaţială care, desigur, îl învinge pe my cousin Vinny Pesci; efecte, copiii joacă prost scena despărţirii, în sfârşit - un trotuar normal care ne arată că şi la ei mai sunt străzi pietruite. Pe bordură stau cei trei pici şi trăncănesc (nu le e foame, n-au casă, nu le e somn, nimic) şi la colţul străzii apare MJ, ura - ura (7'25");

Episodul 11/12
: Toţi patru se întorc la "Club 30's" în care, de fapt, sunt culisele unei scene de pe un stadion uriaş. Michael Jackson se schimbă din mers şi, pe scenă, cântă "Come Together" - piesa lui favorită din întreg repertoriul Beatles (7'30");

Episodul 12/12: Pentru "credite" e folosit un cor splendid, Ladysmith Black Mambazo (cor din Africa de Sud, folosit şi de Paul Simon pentru albumul "Graceland") care cântă "The Moon is Walking" (supeeer) (7'25").

Luni vorbim cum s-a făcut Moonwalkerul...

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails