Normalitate

În articolul scris de Gerri Hirshey în urmă cu mai bine de 26 de ani - "Life in the Magical Kingdom" şi publicat în Rolling Stone la 17 februarie 1983, Michael Jackson este prezentat ca o persoană aproape îngrozită de întâlnirea cu un ziarist. "Îţi place să faci asta?" - o întreabă el pe Hirshey, care observă că tonul lui Jackson avea o notă de neîncredere, "ca şi când l-ar fi întrebat pe medicul legist".

Descrierea timidităţii lui Michael Jackson - aşa cum este făcută în articolul pomenit - poate fi verificată şi recunoscută în cele trei părţi ale "Interviului neautorizat", despre care mai vorbirăm: artistul (care, la ora aceea, avea 24 de ani, adică se apropia de mijlocul vieţii sale), vorbea cu vârful pantofilor, se uita oriunde numai la interlocutor - nu, îşi consuma emoţiile în fel şi chip. În film - îşi găsea de lucru cu şireturile pantofilor, în text - ronţăia cipsuri.

Habar n-am dacă cei din jur (cei din familie, mai bine zis - cei din afară păreau mai atenţi) au sesizat că ceva nu merge cu adevărat sau doar considerau că Michael Jackson pur şi simplu se alintă, mai ales că el avea explicaţii absolut plauzibile pentru acest comportament: "e cunoscut prin faptul că-şi conduce viaţa personală cu o grijă obsesivă" - scrie Hirshey, adăugând cele spuse de chiar interlocutorul său: "asemenea unui bolnav de hemofilie, care nu-şi poate permite să se lase zgâriat".

Mai departe, Hirshey observă ceva interesant - care, de asemenea, ar putea oferi unele explicaţii privind viaţa de mai târziu a artistului: Michael Jackson era anorectic, iar faptul că, înaintea interviului în chestiune, a ronţăit o pungă de cipsuri a reprezentat o surpriză pentru cei din jur, întrucât de şase ani nu mai mânca decât "sănătos", devenind şi vegetarian (mă rog, peste ani s-a dovedit că-i plăcea mai ales puiul prăjit...). Mama, Katherine Jackson, era chiar îngrijorată, spunând că fiul ei pare să se hrănească cu doar ceva mai mult decât aer, la care acesta răspundea că, dacă n-ar fi nevoie să mănânce ca să trăiască, n-ar face-o: "chiar urăsc să fac asta". Dar replica rămâne la graniţă: despre mâncare vorbea sau despre interviu? Probabil că ambele...

După ce şi-a consumat emoţiile cât a putut, Michael Jackson a trecut la atac: "Dar hai, să-i dăm drumul", "să-i dăm drumul" fiind expresia gărzilor sale de corp de câte ori trebuia să iasă în mulţime.

Peste ani, în interviul dat telefonic în toamna lui 2001, Michael Jackson mărturisea că, dacă ar fi putut să schimbe ceva în viaţa lui, ar fi vrut să fie un om obişnuit. Comentariul celor de la Rolling Stone era referitor la un "om normal" - fapt care te duce obligatoriu cu gândul că artistul dăduse, în timp, destule dovezi de aşa-zisă anormalitate, numai că ceea ce spune Jackson vine să întărească ce spun eu, "om obişnuit". Şi-ar fi dorit ca oriunde se duce să nu mai fie schimbat subiectul discuţiei din cauza lui, de pildă.

Fiecare-şi doreşte ce nu are. De pildă, vreau şi eu o mănuşă aşa cum şi-au imaginat-o fanii lui Michael Jackson, care au postat filmuleţul (prezentat în fotografiile "luate" cu printscreen-ul şi puse sus în stânga) atât pe You Tube, cât şi pe blogul lor: dansdata.blogsome.com