We Are the World

Cântecul We Are the World "finisat", aşa cum îl ştim - cu toată echipa (în ordinea intrării): Lionel Richie, Stevie Wonder, Paul Simon, Kenny Rogers, James Ingram, Tina Turner, Billy Joel, Michael Jackson, Diana Ross, Dionne Warwick, Willie Nelson, Al Jareau, Bruce Springsteen, Kenny Loggins, Steve Perry, Daryl Hall, Huey Lewis, Cyndi Lauper, Kim Carnes, Bob Dylan, Ray Charles - solişti, plus: Dan Aykroyd, Harry Belafonte, Lindsey Buckingham, Mario Cipollina, Johnny Colla, Sheila E., Bob Geldof, Bill Gibson, Chris Hayes, Sean Hopper, Jackie Jackson, La Toya Jackson, Marlon Jackson, Randy Jackson, Tito Jackson, Waylon Jennings, Bette Midler, John Oates, Jeffrey Osborne, Anita Pointer, Ruth Pointer, Smokey Robinson. Dirijorul e Quincy Jones.

Total: 43 de suflete cântătoare + dirijor.. = 44 cetăţeni. Înregistrarea a avut loc la 28 ianuarie 1985, difuzarea/lansarea a fost în martie (acelaşi an, măi - mai exact, 7 martie). Data înregistrării mă nedumereşte, din moment ce în "Making of" se spune că au stat toată noaptea - care noapte: 27/28 sau 28/29 ianuarie 1985?

Nu mă pot abţine să nu observ că, la aproape un sfert de secol de la povestea asta - nu s-a schimbat cam nimic, decât în rău, poate. Aşa că...

Povestea o ştim de la postarea "Bob cu Bob" (e deasupra), plus amănuntele care sunt şi pe Wikipedia - mi-e lene să repet... o să mai citez de-acolo, dar e de citit, de la ei, cu totul.

Adică trebuie să spun că, în afară de cântec / single în două variante - a apărut şi un album cu acelaşi nume, unde au "postat" piese atât artişti care au participat la înregistrarea compoziţiei lui Jackson-Richie, dar şi artişti care... au lipsit: notabilă este prezenţa pe disc (şi absenţa de la înregistrarea cântecului) a lui Prince. Amănunte despre acest album sunt, desigur, tot pe Wikipedia...

Varianta demo propusă de Michael Jackson e, după părerea mea necuviincioasă, mult mai - dar mult mai - emoţionantă decât... Mă rog, aici trebuie să spun că sunt de partea lui Bob Geldof, WATW (ca să folosim sistemul american de trăncăneală) nu m-a impresionat niciodată din cale-afară. Vorbesc de varianta finită, cu tot poporul acela. Ţin minte că în perioada aceea, adică prin 1985, au fost difuzate şi la noi cântecul şi fragmente din documentarul despre care vorbim mai jos (la un album duminical, mi-amintesc). Noi eram obişnuiţi cu chestii d'astea de "solidaritate" şi, în vreme ce ei o făceau cu bună-credinţă, noi priveam cu suspiciune: "cum, şi ei gândesc aşa de comunist"? O prostie să vezi aşa lucrurile, dar astea erau vremurile. Şi cântecul, eh, sună cam ca la Mamaia... În fine. Dar varianta asta demo e chiar foarte frumoasă (a apărut abia în 2004, pe albumul "The Ultimate Collection" - în care este inclus şi DVD-ul cu concertul de la Bucureşti). Şi iar mă gândesc - la ei până şi demo-urile sunt perfecte pentru difuzare.

Şi acum, să gargarisim puţin despre filmul "The Story Behind the Song" (adică making of-ul...), film prezentat de Jane Fonda. Pentru că veni vorba, iată ce spune ea pe blogul personal - într-o postare datată 29 iunie 2009 (nu comentăm cât e sau nu de ciudată):

Like so many people, I have been in a wash of images and feelings about Michael Jackson. I knew him as well as one could know him during the time before he did “The Wiz” and up through “Thriller.” I couldn’t pretend to understand him. There were so many complicated signals. Did he want me to be his ‘older women’ friend. He gravitated to older women. For solace? Succor? A beard? Did he want me to teach him the ropes? I never could quite figure it out. But I remember one day he was visiting me at my ranch north of Santa Barbara. It was the first time he had been in that region but he must have liked it because later he bought his ranch in that same area. Anyway, as we walked around the ranch which was perched right at the edge of the mountain overlooking Goleta, I pointed to a spot where I told him I wanted to be buried. Michael had a melt down right then and there when he heard this. He shrieked and bent over and said “no, no, no!” “ What’s the matter,” I asked. “Don’t ever talk about your dying,” he answered. “Don’t ever think about it.” (www.janefonda.com)

Dacă piesa în sine poate plăcea, poate nu, filmul despre cum s-a produs înregistrarea ei merită toată atenţia. Şi nu e vorba numai de interesul "monden" sau semi-profesional pentru cei din breaslă, este o lecţie despre cum se face o treabă ca lumea. Chiar dacă ştim că e şi regie acolo, că şi dacă n-ar fi fost regie - simpla prezenţă a unei echipe de filmare tot duce la modificări de atitudini şi auto-cenzură... Sau - dacă asta n-a fost, a intervenit foarfeca de la montaj. Dar vorbim aici de nişte oameni care ştiu ce înseamnă să fii în centrul atenţiei, aşa că nu cred că faptul că erau filmaţi "la treabă" să-i fi deranjat.

În Wikipedia scrie că, la intrare, fiecare a putut citi un mic anunţ prins în uşă: "Please check your egos at the door" (e amintit în partea a doua).

Dar, înainte de a vorbi despre "părţile" filmului - cum sunt ele date pe You Tube - avem parte de un "prolog" (pentru că nu e în film): Michael Jackson înregistrând în studio pasajele de background/cor: la minutul 6'09", scena e de-a dreptul demenţială (am "luat" o secvenţă - e în fotografia alăturată)... În mijlocul înregistrărilor, Michael Jackson "exersează" câteva mişcări de dans... pe piesa asta, aşa de cuminte... De fapt, era o mică pauză, dar atmosfera era ca pentru piesa asta, tocmai se pregătea următoarea secvenţă. Şi, nitam-nisam, el dansează! E fantastic.

De remarcat - doar din filmuleţul de 10 minute - cât de disciplinat e Jackson (era mare vedetă atunci) şi lipsit de ifose; e adevărat că, presupun, la butoane era Quincy Jones; totuşi. Aşa ne dăm seama cum a făcut el numeroasele background-uri/coruri pentru piesele sale - cred că sunt prea puţine unde să nu fie şi pe fundal...

Şi acum, "The Story Behind the Song" (îl prescurtăm ca mai jos):

Making of - partea I: e introducerea, utilă dar fără prea multe de spus în plus (decât că Jane Fonda revenea la ceea ce făcea prin anii 60-70, când era o militantă foarte activă - chiar dacă scopurile erau diferite). După al doilea minut abia începe ceva interesant. Primele repetiţii: Quincy Jones, Lionel Richie, Michael Jackson, Stevie Wonder - într-un studio, cu un pian, cântând pe bucăţi şi discutând. Urmează pregătirile pentru partea orchestrală, unde - la minutul 4'07" - Michael Jackson are câteva mişcări de dans pe care poate doar dacă le dăm cu încetinitorul pricepem: cum naiba face să alunece aşa? Mai sunt şi alte pregătiri şi... ne lămurim: era noaptea lui 28 spre 29 ianuarie 1985.

Making of - partea a II-a: Foarte pe scurt: câteva secunde cu Michael Jackson înregistrând ce spuneam la "prolog" (pentru asta a venit la studio pe la 9 seara, mult înaintea celorlalţi), sosirea cântăreţilor. Cuvântarea lui Bob Geldof:

I think what's happening in Africa is a crime of historic proportions... You walk into one of the corrugated iron huts and you see meningitis and malaria and typhoid buzzing around the air. And you see dead bodies lying side by side with the live ones. In some of the camps you see 15 bags of flour for 27,000 people. And I assume that's why we're all here tonight. —Bob Geldof, addressing his fellow USA for Africa musicians during one of the recording session of "We Are the World" on January 28, 1985 (en.wikipedia.org)

Urmează primele indicaţii date de Quincy Jones (de la minutul 4'15") şi primele repetiţii.

Making of - partea a III-a: Mie mi se pare cea mai interesantă, de departe. Începe cu repetiţii "in corpore", când o parte din cor trebuie să "răspundă" în swahili "sha-lum, sha-lingay" (grafia englezească) - ideea a fost a lui Stevie Wonder: "Stevie Wonder announced at 1 am that he would like to substitute the "sha-lum sha-lin-gay" sound for a line in Swahili. At this point, Waylon Jennings left the recording studio and never returned; he allegedly felt that no "good ole boy" ever sang in Swahili.
A heated debate ensued, in which Geldof revealed that Ethiopians do not speak Swahili. Michael Jackson also disagreed with using a Swahili line, choosing to stick with the "sha-lum sha-lin-gay" sound, which, after being sung a few times, ran into opposition as well.The participants eventually decided to sing something meaningful in English. They chose to sing the new line "One world, Our children", which most of the participants enjoyed, apart from Tina Turner, who liked "sha-lum sha-lin-gay" better." (www.en.wikipedia.org). E interesant cum lucrează Quincy Jones (şi Michael Jackson) cu corul, cum artiştii se "leagănă" în timp ce cântă, cât sunt de disciplinaţi. Repet partea asta cu disciplina, că, de, avem ce învăţa.

Apoi urmează cea mai frumoasă secvenţă, pentru că nu făcea parte din niciun scenariu (pe la minutul 2'00"): o mare parte din cântăreţi îi aduc un omagiu muzical lui Harry Belafonte, cântând "The Banana Boat Song (Day-O)" (pe voci!). Asta trebuie văzută, pentru că nu se poate povesti: să vezi atâţia artişti care, pe scenă, se întâlnesc doar la gale de premieri poate, fac un cor în toată regula, fără să fie conduşi decât de propria bucurie să cânte.

Making of - partea a IV-a: Repetiţii individuale cu soliştii, presărate cu impresii ale celor care au făcut parte din toată povestea asta. Aici e prezent şi momentul etiopian, introdus de Stevie Wonder.

Making of - partea a V-a: Înregistrarea propriu-zisă a solo-urilor din piesă. Aici e simpatică Cyndi Lauper, care trebuie să-şi scoată "zdrăngănelele" de la gât, pentru că se aud pe înregistrare...

Making of - partea a VI-a: Stevie Wonder repetând cu Bob Dylan, asistaţi de Quincy Jones. Secvenţa începe, de fapt, de la finalul părţii a V-a. Minunat. Urmează Bruce Springsteen, câteva secvenţe cu şi despre mixaje, apoi un alt moment memorabil: înregistrarea solo-ului lui Ray Charles.

Making of - partea a VII-a: Alte solouri şi un speech mobilizator ţinut de Jane Fonda; urmează păreri şi impresii ale unora dintre participanţi (Kenny Rogers, Cyndi Lauper, Bette Midler - culmea, a fost "simplă cortistă", Diana Ross, zic pe sărite - Willie Nelson, Quincy Jones, Paul Simon, Harry Belafonte).

Making of - partea a VIII-a: Continuă părerile şi impresiile, apoi este dat, cum e şi firesc, cântecul finisat.

Making of - partea a IX-a: Înseamnă genericul final, cu partea orchestrală a piesei pe fundal.

P.S. - linkurile la fotografii duc spre destinaţii interesante (mai ales antepenultima, "O viaţă în spatele ochelarilor de soare" - www.selectspecs.com)
avem un link la o interpretare live 2006... & una din care se poate pricepe doar ce era, tot atunci, în public...