Două luni? Două?Nu era de ajuns că mă chinuiam cu cartea lui J. Randy Taraborrelli. Nu. Care e prost tipărită (hârtie naşpa, font tâmpit, spălăcit, mic) dar e şi mai prost scrisă.
Nu era de ajuns, nu, trebuia să iau şi cartea numitei Aphrodite Jones, ziaristă şi autoare de cărţi de "investigaţii", specializată pe probleme juridice etc, "Complotul împotriva lui Michael Jackson" (Michael Jackson Conspiracy). De data asta e vorba despre o carte bine scrisă, dar chiar de la primele pagini ale cărţii în sine (dincolo de excelentul cuvânt înainte al avocatului principal al lui Michael Jackson, Thomas Mesereau, care luminează în cuvinte puţine foarte multe lucruri - o să vorbim) simţi un rău fizic citind.
Merge greu, pentru că Taraborrelli, săracu', n-are deloc talent, n-are simţul umorului - care s-ar traduce şi prin cel al ridicoulului - pentru că multe dintre întâmplările povestite au nevoie de o notă de ironie sau haz, clar prezente din plin în familia Jackson - în vremurile lor bune.
Dacă ar fi avut şi condei, Taraborrelli ar fi avut şansa de a nu rămâne doar ca dată de referinţă la notele de subsol. Singurul lui atu este tenacitatea. Altfel - e logoreic (şi la Jones se cam petrece asta) şi înverşunat - părând nemulţumit că, adesea, trebuie să se abţină. Dar astea sunt doar impresii din mers, mai avem destul până la capăt. Mergem înainte, deşi...
Nu era de ajuns, nu, trebuia să iau şi cartea numitei Aphrodite Jones, ziaristă şi autoare de cărţi de "investigaţii", specializată pe probleme juridice etc, "Complotul împotriva lui Michael Jackson" (Michael Jackson Conspiracy). De data asta e vorba despre o carte bine scrisă, dar chiar de la primele pagini ale cărţii în sine (dincolo de excelentul cuvânt înainte al avocatului principal al lui Michael Jackson, Thomas Mesereau, care luminează în cuvinte puţine foarte multe lucruri - o să vorbim) simţi un rău fizic citind.
Ambele cărţi sunt, cum naiba să zic, "îmbibate" de energii negative, dar chiar şi aici se pot face departajări. Prima carte - pentru că urmăreşte răul şi acolo unde nu e, a doua - pentru că autoarea încearcă, pe pielea noastră şi pe chinul lui Michael Jackson, un fel de izbăvire ("Când am citit titlurile Nevinovat în toate ziarele, m-am ruşinat de faptul că am făcut parte din maşinăria media care a contribuit la distrugerea lui Jackson").E de reţinut însă ceva: totul se învârte, fără să fie adus în prim-plan (nu tu dovezi, nu tu copac, nu tu tufiş), în jurul catalogului Sony/ATV deţinut de Jackson.
Merge greu, pentru că Taraborrelli, săracu', n-are deloc talent, n-are simţul umorului - care s-ar traduce şi prin cel al ridicoulului - pentru că multe dintre întâmplările povestite au nevoie de o notă de ironie sau haz, clar prezente din plin în familia Jackson - în vremurile lor bune.
Zisesem acum câteva dăţi de senzaţia de Dickens, dar era vorba doar despre temă, întrucât Dickens are un umor demenţial, englezesc, e adevărat - pe când Taraborrelli e un italo-american fără sare ori piper. Cam în nota umorului englezesc - uneori e umor negru, alteori e sec, dar e umor - ar fi trebuit să fie tratat subiectul, zic io. Căci până să devină tragedie, totul a părut că decurge ca în viaţa oricui, având în vedere circumstanţele: şi cu bune, şi cu rele, şi cu haz şi fără, dar cu mai mult haz decât fără. Abia de la un moment dat totul a luat-o razna - dar nici atunci tonul lugubru, imbecil, plin de siguranţa omului care ştie tot şi, mai ales, care îi judecă pe alţii (cu ce drept?) nu-şi are locul. Mai ales când subiectul e viaţa lui Michael Jackson.Păcat că Michael Jackson n-a avut norocul unor biografi mai buni... Nici n-ar fi (fost) nevoie de ficţiune, ca să mă refer la articolul scris de muzicianul Moyer, materialul oferit de Michael Jackson şi familia lui conţine mai mult decât e nevoie pentru a scoate nişte capodopere literare, trebuie doar să-ţi pui mintea şi să ai talent. Dar nu asta s-a urmărit, ci doar vânzare masivă către un public semi- şi sfertodoct; şi atât.
Dacă ar fi avut şi condei, Taraborrelli ar fi avut şansa de a nu rămâne doar ca dată de referinţă la notele de subsol. Singurul lui atu este tenacitatea. Altfel - e logoreic (şi la Jones se cam petrece asta) şi înverşunat - părând nemulţumit că, adesea, trebuie să se abţină. Dar astea sunt doar impresii din mers, mai avem destul până la capăt. Mergem înainte, deşi...
Michael Jackson s-a născut într-o vineri (parcă noaptea), dar a murit într-o joi (ziua). Ce-or spune ăi cu astrele?
Am mai găsit (pe singurul You Tube existent, dacă te prinzi ce voiam să zic):- un interviu audio din 1979
- altul video, tot 1979
- un interviu din februarie 1983 -
- o prelegere din 1994 a lui Michael Jackson la premiile NAACP (The National Association for the Advancement of Colored People (NAACP), a civil rights organization for ethnic minorities in the united States)
- de ce nu a fost inclusă "Hold My Hand" în albumul lui Akon - un articol de pe musicradar.com din decembrie 2008 (răspuns: pentru că apăruse pe Internet înainte);
La fotografia lui Eric Clapton scrie: "Did you know Michael Jackson, Eric Clapton and Phil Collins all collaborated together on a song called "Behind the Mask" back in 1983? We didn't until we started researching this gallery. (Jackson wrote the tune and lyrics along with Chris Mosdell and Ryuichi Sakamoto.)" Nu-i aşa că-ţi vine să turbezi? Am găsit şi o variantă a piesei, care se aude mai bine, dar e doar cu Clapton singur.
Am găsit şi un comentariu iutubist, semnat FDGFEGREG35435436NEW (specialist în Clapton): "It was originally written by Chris Mosdell and Ryuchi Sakamoto.The original instrumental version with choral backing was recorded by the Yellow Magic Orchestra which Quincy Jones bought 2 Michael Jacksons attention for the thriller album. When Michael recorded it, he added a few additional lyrics and wanted to split the royalties which Chris Mosdell refused. Legal battles meant MJ didnt include it on his album and gave it to Greg Philliganes who used it on an album b4 he gave it 2 Eric Clapton."
Martin Scorsese spune: "Fiecare pas pe care-l făcea era precis şi fluid în acelaşi timp. Era ca argintul viu în mişcare. Era minunat să lucrezi cu el, un profesionist absolut în orice moment... un adevărat artist."
- despre ţinutele (adică ţoalele, măi) cele mai cunoscute ale lui Michael Jackson - pe bet.com lifestyle: Style Fit for a King
- pe acelaşi site, un articol comemorativ: BET.com Remembers Michael Jackson
Pe wdtn.com este un articol foarte interesant, cel puţin ca titlu şi ambiţii: "Amănunte despre muzica nelansată a lui Michael Jackson" (Details on Jackson's unreleased music; How many unreleased songs are out there?), în care se spune: cu foarte puţin timp înainte de moareta sa, Michael Jackson lucra la două noi albume. Primul ar fi fost cu piese în stilul propriu, deja ştiut, iar doilea - un album de muzică clasică. Pentru acest al doilea album, Michael Jackson colabora cu David Michael Frank - care chiar pe site-ul său, www.davidmichaelfrank.com, spune câteva cuvinte despre acest proiect (promite că va apărea curând).
La Sony cică mai există o cantitate considerabilă de cântece care "n-au părăsit niciodată studioul" (cum zice Tommy Mottola, fostul prezident, aflat la cuţite cu Jackson pe când Mottola era şef Sony) şi nu există niciun plan în privinţa acestora (pe cuvântul tău!?).
Apoi se mai spune că Michael Jackson ţinea să facă "This Is It" mai ales pentru copiii lui, pentru că aceştia nu l-au văzut niciodată într-un spectacol.
La LKL din 24 august - despre ce spun legiştii: cauza = supradoza de anestezic. Asta o spun după două luni ? Le-au trebuit două luni să zică nimic?!
La Sony cică mai există o cantitate considerabilă de cântece care "n-au părăsit niciodată studioul" (cum zice Tommy Mottola, fostul prezident, aflat la cuţite cu Jackson pe când Mottola era şef Sony) şi nu există niciun plan în privinţa acestora (pe cuvântul tău!?).
Apoi se mai spune că Michael Jackson ţinea să facă "This Is It" mai ales pentru copiii lui, pentru că aceştia nu l-au văzut niciodată într-un spectacol.
La LKL din 24 august - despre ce spun legiştii: cauza = supradoza de anestezic. Asta o spun după două luni ? Le-au trebuit două luni să zică nimic?!
