Glorie! Am aflat, pentru că era la îndemână: este vorba despre articolul lui Patrick Stump, "25 - Michael Jackson", articol inclus, în anul 2008, în "colecţia" de articole "The 100 Greatest Singers of All Times" a revistei "Rolling Stone". Colecţia cu pricina este foarte interesantă, chiar dacă ordinea (adică topul propriu-zis) poate fi discutată şi este discutabilă, nefiind vorba, în ceea ce priveşte interesul nostru, despre locul ocupat de Michael Jackson. Patrick Stump, care are şi site propriu - patrickstump.com -, este baterist, cântăreţ, "cantautor" mai bine-zis, compozitor, producător şi critic muzical (scrie, periodic, chiar în revista Rolling Stone), dar e cunoscut mai ales ca solist, chitarist, baterist şi, din când în când, pianist al trupei Fall Out Boy. Interesant este faptul că s-a născut în 1984, piesele-cheie luate în discuţie în articol fiind "I Want You Back" (1969 - The Jackson 5), "Billie Jean" (1982), "Man in the Mirror" - solo (1987).Aşadar, ce zice omul ăsta în articol ? Întâi - merită să fie citit în întregime, apoi - pe bucăţele. În întregime - avem link; şi nici nu durează prea mult, articolul e destul de mititel. Bucăţelele pot fi şi aici. Prima este şi cea la care mă refeream în postarea anterioară (sublinieile îmi aparţin), în care vorbeşte de faptul că Michael Jackson îşi folosea vocea ca un instrument muzical, în cazul de faţă - un instrument de percuţie:
One of the key elements of his style is how he uses his voice as an instrument. His signature grunts - "ugh", "ah" and all that - are rhythmic thing that guitar players or drummers usually do. He's one of the most rhythmic singers ever - Prince emulated James Brown a lot more, but Michael Jackson approximated it more naturally.
A doua se referă la întinderea neobişnuită a "instrumentului muzical" al lui Michael Jackson, vocea:
And he has insane range. I can sing pretty high, but I had to drop "Beat It" a half step when I sang it. He sings this incredibly high note - I think it's a high C or even a high C-sharp, which no one can hit - on "beat It", as well as "Billie Jean" and "Thriller". What people don't realize is that he can go pretty deep too. You hear that on "Burn This Disco Out", on Off the Wall - he goes deep into his range, which blows me away.
Şi, la final (înainte de-şi prezenta cele 10 piese preferate), Patrick Stump zice, în treacăt, câte ceva şi despre faptul că MJ a fost un deschizător de drumuri.
Un alt articol în care Michael Jackson este analizat "pe bucăţele" este cel al lui J. Edward Keyes, "The Essential Playlist", postat la 26 iunie 2009 - tot în Rolling Stone... Dar - despre asta - mai târziu.
Deocamdată - trebuie să constat că arta de a citi e foarte grea şi nu îi este destinată oricărui dobitoc. Şi e vorba de dobitocii de pretutindeni, de data asta - mai ales ai lor. Sau - deşi e greu de crezut - e vorba despre manipulare, cum a tot fost de-a lungul vieţii lui Michael Jackson. Dar de ce să fie simplu, când poate fi complicat? Dar de ce să ştim ceea ce era evident şi arătat tuturor şi să nu batem câmpii? Nu-i pot suspecta de prea multă subtilitate, aşa că e vorba totalmente de prostie. Combinată, evident, cu rea-credinţă, pentru că, dacă n-ar fi aşa, înainte să trăncănească despre ceva - s-ar fi informat.
De câteva zile bune se emit tot felul de aiureli despre aşa-zisul băiat al lui Michael Jackson, Omar Bhatti. Acesta a spus clar şi răspicat că nu e băiatul lui MJ, dar speculaţiile continuă tâmpeşte, de parcă acum ar fi răsărit de niciunde. Or, Jackson însuşi l-a invitat la Neverland, probabil prin 2001, defilând peste tot cu el - iar istoria este foarte simplă. S-a găsit şi se găseşte sub nasul lor (iartă-mi, Doamne, funia din casa...), în broşurica albumului "Invincible": discul îi este dedicat adolescentului afro-norvegian Benjamin Hermansen, înjunghiat mortal de către un grup de neo-nazişti din Oslo, la 26 ianuarie 2001. La vremea aceea, Michael Jackson era deja prieten cu Omar Bhatti, iar Bhatti era, la rândul lui, bun prieten cu Benjamin Hermansen. Clar ca principiul de lucru al celor de Motown... În lipsa altei surse, care nu cred că e greu de găsit, iată citatul exact - şi complet - din Wikipedia:Invincible is dedicated o the 15 year old Afro-Norwegian boy Benjamin Hermansen who was stabbed to death by a group of neo-Nazis in Oslo on January 26, 2001. The reason for this tribute has partly to do with the fact that the Oslo boy Omar (or Omer) Bhatti and Jackson were close friends, and Bhatti was at the same time a good friend of Benjamin Hermansen. The album was also dedicated to jackson's own parents and grandmother. In the album's booklet, next to the image of a rose, it reads:
Michael Jackson gives "special thanks":
This album is dedicated to Benjamin "Benny" Hermansen. May we continue to remember not to judge man by the color of his skin, but the content of his Character. Benjamin ... we love you ... may you rest in peace.
P.S.: Am mai găsit ceva. Am găsit un articol despre chitariştii care au colaborat cu Michael Jackson, articol postat la adresa guitar.about.com
În plus, un site interesant (poze, filmuleţe, de toate), care îl omagiază: www.saywhatnews.com
fotografia de sus de tot: www.gettyimages.com
