
40 de ani de la Woodstock. Nu mă impresionează. Lumea a-ncăput pe mâna acestor hippioţi şi uite un's-a ajuns. Mai ales că cei mai mulţi şi-au contrazis "convingerile" de tinereţe mai tare decât dacă ar fi fost direct conservatori. Desigur, excepţiile confirmă ce-am spus, adică au murit tinere.
Cosi Powell a murit în 1998 - cum spuneam, e ca în bancul cu Mihai Viteazul - acum am aflat.
Şi Florin Bogardo (a murit azi dimineaţă - mâine ar fi împlinit 67 de ani).
Mâine-l comemorăm şi pe tata-socru, Elvis Presley, 32 de ani de când a murit.
Am găsit un interviu cu Michael Jackson din 1983, din "The Guardian": www.guardian.co.uk. O parte a familiei Jackson dezminte zvonul că ar fi fost înmormântat. Nu s-ar fi hotărât unde, poate nicăieri - dacă-nţelegi ce voiam să spun.
Am văzut un documentar pe "TV 1000 History" despre moartea lui Jimi Hendrix. N-are cum să nu te pună pe gânduri, ba chiar mai mult: ştiam că ar fi murit de supradoză de droguri şi că s-a înecat cu propria vomă; inclusiv în Wikipedia scrie aşa. Ei bine, cei de la History, prin documentarul britanic din 2004, spun cu totul altceva.
Prezentarea filmului sună aşa:
Jimi Hendrix - ultimele 24 de ore
În afara scenei, Jimi Hendrix era timid şi retras, dar pe scenă devenea un geniu impunător, ale cărui spectacole şi al cărui talent în arta chitarei au declanşat o revoluţie în muzică şi în modă. Moartea sa, la doar 27 de ani, nu a putut fi explicată şi a rămas învăluită în mister şi în ziua de astăzi. Acest documentar explorează şi explică motivele pentru care moartea lui Jimi a fost bântuită de zvonuri, bârfe şi informaţii false. Pentru prima oară, împrejurările care au condus la tragicul său deces pot fi examinate, cu ajutorul unor noi şi fascinante dovezi care pot redeschide cercetările privitoare la o moarte, pentru unii, prea bine venită. Telespectatorii vor trebui să decidă singuri ce s-a întâmplat pe 18 septembrie 1970 într-un mic hotel din cartierul londonez Notting Hill.
Adevărul este cu totul altul - şi realizatorii subliniază campania de denigrare a lui Hendrix, începută imediat după moartea sa. Cu certificatul de deces în mână, ei au pornit în căutarea adevărului despre moartea lui Hendrix. Şi au aflat: nici vorbă de supradoză, nici vorbă de vomă. În stomacul lui Hendrix s-au găsit doar 10 pastile de vesperax - un somnifer, pentru că Jimi Hendrix era insomniac cronic, nici urmă de heroină (pe care n-o suporta) - şi o cantitate enormă de vin roşu, vin care-i invadase şi plămânii. Numai că în sânge nu era alcool - deci nu a apucat să asimileze aproape nimic din vin. Se pare că a fost ţinut şi i s-a turnat vin pe gât până a murit. Adică - a murit înecat, cum s-a şi spus, numai că a fost înecat cu vin. Alţii au spus că ar fi vrut să se sinucidă - dar în buzunar avea încă 42 de pastile de vesperax, dacă ar fi vrut, le-ar fi luat pe toate, nu doar 10 (pentru un om obişnuit e de ajuns o jumătate de pastilă ca să adoarmă...). Şi - după cum era de aşteptat - n-am aflat de ce a fost omorât (asasinat politic? hm...).
Am găsit şi filmul acesta (Jimi Hendrix - Last 24 Hours)tot pe You Tube, este în 7 părţi - să dăm linkurile:
Totuşi - Michael Jackson a fost, poate, mai norocos: a trăit cu 23 de ani mai mult. Altfel, s-ar fi oprit direct la Thriller, Motown 25 cu moonwalk cu tot, arsurile de după reclama pepsi, We Are the World, ...mmm... mai e ceva? poate câteva înregistrări din ce pregătea pentru Bad, ceva turnee şi cam atât. Dar cred că, de fapt, noi suntem ăia norocoşi, nu el, pentru că pe chinul lui avem noi ce asculta.
Am găsit şi filmul acesta (Jimi Hendrix - Last 24 Hours)tot pe You Tube, este în 7 părţi - să dăm linkurile:
- partea I,
- partea a II-a,
- partea a III-a,
- partea a IV-a,
- partea a V-a,
- partea a VI-a,
- partea a VII-a.
Totuşi - Michael Jackson a fost, poate, mai norocos: a trăit cu 23 de ani mai mult. Altfel, s-ar fi oprit direct la Thriller, Motown 25 cu moonwalk cu tot, arsurile de după reclama pepsi, We Are the World, ...mmm... mai e ceva? poate câteva înregistrări din ce pregătea pentru Bad, ceva turnee şi cam atât. Dar cred că, de fapt, noi suntem ăia norocoşi, nu el, pentru că pe chinul lui avem noi ce asculta.